În urmă cu 35 de ani, pe 22 decembrie 1989, era înlăturată ultima dictatură est-europeană de sorginte comunistă - cea din România. A fost un moment de mare tensiune socială, dar și un timp marcat de
Doi olimpici români, la Harvard și Imperial College of London
Patru liceeni au cucerit, în vara aceasta, trei medalii de aur și una de argint la Olimpiada Internațională de Chimie din Georgia, propulsând România pe primul loc în Europa. Pentru doi dintre ei, aceasta a fost ultima competiție, însă, din toamnă, vor studia la două dintre cele mai prestigioase universități din lume, Harvard și Imperial College of London. Ce sfaturi au ei pentru alți tineri?
România a urcat pe locul întâi în Europa şi pe locul al doilea în lume, după China, într-un clasament neoficial al celor 75 de ţări participante la Olimpiada Internațională de Chimie de la Tbilisi, Georgia, desfășurată la sfârșitul lui iulie, după cum anunța chiar Ministerul Educației. Și aceasta datorită celor patru liceeni care au cucerit trei medalii de aur și una de argint la o competiție cu peste 260 de elevi participanți. Andrei Iliescu, la acel moment elev la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti, a obținut a doua medalie de aur, după cea din 2015, Paul Haidu-Gerea, elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, a fost premiat cu aur, după argintul de anul trecut, Robert Cristian Râclea, elev, la acel moment, la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” din Galaţi, de asemenea, a fost medaliat cu aur, în timp ce Alexandra Dima, elevă în clasa a XI-a, tot la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti, a obținut medalia de argint. Andrei Iliescu a primit și Premiul IUPAC (The International Union of Pure and Applied Chemistry) pentru cel mai mare punctaj din concurs și pentru obținerea medaliei de aur doi ani consecutiv.
Între timp, Andrei și Robert au terminat liceul, ceea ce înseamnă că drumul olimpiadelor a luat sfârșit pentru ei, dar nu și provocările. Tinerii au fost acceptați la două dintre cele mai renumite universități din lume, Harvard și Imperial College of London, la care au aplicat încă de la începutul clasei a XII-a. Cu siguranță, palmaresul lor impresionant de medalii, obținute încă din gimnaziu la olimpiade naționale și internaționale de chimie, dar și la alte științe, a contat mult pentru a ajunge aici, însă de acum nu prea mai au importanță. „Nu vor conta prea mult, la Harvard, rezultatele de la olimpiade, deoarece acolo toți vom porni de la zero”, spune Andrei, încrezător totuși, pentru că acestea „m-au ajutat să îmi formez o bază solidă în chimie”.
„Lucruri de care ar putea ține cont fiecare”
Probabil că mulți elevi vor să aibă un traseu educațional care să îi facă doriți de o universitate internațională, iar pentru aceștia, Andrei și Robert au câteva sfaturi. „Am dedicat mult timp studiului chimiei, pregătindu-mă pentru olimpiadele anuale, învățând din iarnă până în vară”, povestește Andrei despre perioadele de pregătire, fără să ascundă faptul că a reușit să își dezvolte această pasiune datorită „doamnei profesoare de chimie Pruneș, cu care păstrez și acum legătura”. Și Robert afirmă, înainte de toate, că rolul profesoarei de chimie din gimnaziu a fost enorm, în sensul că l-a ajutat să simtă „acea motivație și ambiție de care ai nevoie pentru a face performanță la un nivel foarte înalt”.
Amândoi olimpicii mai spun că nu există o rețetă a rezultatelor spectaculoase în competiții valabilă pentru toți elevii. „În mod sigur nu există o formulă bine definită pentru succes la olimpiade, depinde foarte mult de personalitate, memorie și capacitate de a înțelege noțiuni noi cât mai rapid. Aș putea spune că este nevoie, inițial, de un procent mare de muncă pentru a-ți stabili niște cunoștințe teoretice și practice cât mai bune, iar apoi să continui să le aplici cu pasiune și să îți exersezi agilitatea mintală și capacitatea de a munci în condiții de stres maxim, pe perioade mai lungi”, afirmă Robert. „Calea fiecărui elev spre performanță este diferită, dar există lucruri de care ar putea ține cont fiecare”, subliniază acesta: „Mi se pare important să nu te stresezi cu lucruri total irelevante programei olimpiadelor internaționale, să îți iei cât de mult timp liber ai nevoie, astfel încât să te simți mereu relaxat și odihnit, pentru că munca în condiții neprielnice este aproape inutilă, și să nu uiți să cunoști oameni cu aceeași pasiune, pentru că te pot ajuta, de multe ori, cu informații și experiențe de care poate încă nu ai avut parte”. Ca și Robert, Andrei spune că i-au plăcut, deopotrivă, matematica și fizica, însă se potrivește mai mult „pe logica acestei științe, chimia”.
Drumul către cercetare
Un alt sfat pentru aspiranții la aur olimpic oferit de Robert este acela de a nu se concentra mai mult pe o anumită parte a chimiei, ci pe întreaga materie. „Pregătirea pentru olimpiadele internaționale de chimie presupune cunoștințe avansate în toate domeniile acesteia, așa că, dacă vrei să te afli printre cei mai buni, nu îți prea poți permite să ai o parte preferată căreia să îi dedici mai mult timp, deoarece trebuie să te descurci bine la toate.” Aceasta nu înseamnă, însă, că nu are preferințe, și anume chimia fizică și biochimia. Se simte atras de chimia fizică, „deoarece este oarecum o disciplină de frontieră, care presupune și noțiuni de fizică și matematică, lucru care a făcut-o mai atractivă și ușor de înțeles pentru mine”, dar și de biochimie, „datorită vastității de compuși și procese ce sunt analizate și aplicabilitatea ei imediată în a observa ce ne definește pe noi, oamenii, la nivelul cel mai mic”. Oricum, știe deja ce va studia la Imperial College of London - chimie medicinală. Dacă Andrei nu este hotărât în ce domeniu va lucra, după finalizarea studiilor, Robert afirmă că i-ar plăcea să facă cercetare într-un centru universitar mare, unde să și predea. „Munca în industrie sau într-o mare corporație nu sună momentan foarte atractiv pentru mine, poate pentru că nu am încă o idee legat de ce ar însemna succesul profesional. Ideea de a căuta să inovezi în chimie, în timp ce inspiri și alte minți tinere să urmeze această cale, sună cel mai bine pentru mine, profesional”. Oricum, ceea ce au sigur în plan cei doi tineri este să urmeze doctoratul, desigur, tot la o universitate din străinătate.
Chimia nu este singura pasiune pentru Robert, care dezvăluie că are „un interes deosebit pentru arte, în principal muzică și filmografie”. El a început să cânte la chitară în urmă cu cinci ani, timp în care și-a alcătuit și o colecție de instrumente muzicale - „o a doua chitară, un pian, câteva mici instrumente tradiționale din țările pe care le-am vizitat și un sintetizator”. Îi mai place să citească, în special lucrări ale unor filosofi din secolul XX. Dincolo, însă, de toate acestea, chimia este pentru el, dar și pentru Andrei, modalitatea cea mai clară de exprimare a năzuințelor personale și profesionale.