Ora de religie... în biserică

De fiecare dată când o sărbătoare cu cruce roșie cade în timpul săptămânii, sunt prezentă și eu cu elevii mei la una dintre bisericile comunei Valea Doftanei („Sfinții Voievozi”, „Adormirea Maicii Domnului” sau „Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena”). Este mereu o mare bucurie, deoarece copiii sunt entuziasmați și, timp de o oră, cât durează ora de religie, stau cuminți și serioși, ascultând cu atenție rugăciunile și cântările Sfintei Liturghii. Suntem primiți cu brațele deschise nu numai de preoții slujitori ai Altarului, ci și de ceilalți credincioși, printre ei aflându-se părinți, bunici, nași sau alte rude. 

Am simțit de multe ori privirile pline de recunoștință ale oamenilor care conștientizau că, prin participarea copiilor la slujbele Bisericii, cuvântul Evangheliei rodește în sufletele lor. Ca o dovadă a mulțumirii sufletești, precum și a milosteniei, copiii sunt întâmpinați la ieșire cu atâtea dulciuri, încât abia le pot cuprinde în mâinile lor. Ajunși la școală, le împart cu frații și cu profesorii lor.

Fie că stau în picioare sau în genunchi, trăind și experimentând o anume disciplină trupească, necesară rugăciunii, la finalul orei declară veseli că le-a plăcut, urmând, inevitabil, întrebarea: „Ne mai duceți, doamna?” sau „Când mai este sărbătoare?”

Am trăit multe momente emoționante alături de elevii mei, în biserică. Întâlnirea preoților de la Cercul pastoral, la Biserica „Sfinții Voievozi”, Parohia Trăsteni, m-a impresionat, în mod deosebit. Cei 13 slujitori sfințiți ce săvâr­șeau Sfântul Maslu, de fiecare dată când intram cu o clasă în biserică, ne înconjurau cu mare dragoste, venind cu precădere să-și așeze epitrahilul peste capetelor micilor creștini și să se roage pentru ei. Frumusețea slujbei în sobor, rugăciunile și citirile pericopelor evanghelice, predica ce a vizat viața sfinților Eustație, Teopista și a fiilor lor, Agapie și Teopist, cinstiți în ziua de 20 septembrie, le-a pătruns în suflet.

Această participare a copiilor la sfintele slujbe, în timpul orei de religie, este, din punctul meu de vedere, cea mai potrivită formă de deprindere, interiorizare și exprimare a sentimentelor religioase. Este locul în care pot simți cel mai bine lucrarea Duhului Sfânt. Este locul de întâlnire al marii familii creștine, de fapt, trupul mistic al lui Hristos, în care bate „inima” Sfintei Treimi.

Importanța transmiterii sentimentului religios încă din copilărie

În calitate de mădular viu al Trupului tainic al lui Hristos, creștinii sunt chemați să-și arate credința, prin fapte, după cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care spune: „Căci cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, de acesta și Fiul Omului se va rușina când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri” (Luca 9, 26).

Ca o mamă grijulie, Biserica are rolul de a-i îndruma pe tinerii părinți în creșterea copiilor, în dragoste față de Hristos și de a-i sprijini atunci când au greutăți și necazuri. De aceea, părinții sunt datori să le sădească în suflete copiilor deprinderi și simțiri alese, de când sunt mici, pentru a îndepărta răul - moștenire tristă a păcatului strămoșesc - printr-o bună educație. Nu degeaba, înțeleptul Sirah îndemna: „Ai feciori? Învaţă-i pe ei şi încovoaie din pruncie grumazul lor” (Ecclesiasticul 7, 24). Este foarte important de precizat că acest fapt nu arată o atitudine de umilință, de resemnare sau obediență, ci o recunoaștere a superiorității divine, a Creatorului și Învățătorului Căruia se cuvine să-I dăm ascultare și cinstire. Obișnuiți să-și vadă părinții cum își pleacă capul și genunchii în fața lui Dumnezeu, copiii vor învăța să fie smeriți, respectuoși și cuviincioși toată viața: „Rodul umilinței și al temerii de Dumnezeu sunt: bogăția, mărirea și viața” (Pilde 22, 4).

În școală, Biserica îi învestește pe dascăli să consolideze și să întărească învățăturile primite în familie, pentru a dobândi virtuți și pentru a-L cunoaște și a-L cinsti pe Dumnezeu. La vârsta adolescenței, doar o comunicare reală și eficientă dintre părinte, profesor și duhovnic poate ajuta tânărul creștin să facă față provocărilor, ispitelor și rătăcirilor cauzate de secularizare, ateism, denaturarea valorilor societății, destrămarea familiei, apariția unor secte și ideologii străine spiritualității creștine. Biserica urmărește desăvârșirea persoanei, dar această desăvârșire nu se realizează separat, ci în comuniune cu celelalte mădulare ale Bisericii.

Sfânta Liturghie, forma principală de educație religioasă

A fi în biserică cu elevii mei, înseamnă a-i invita la cea mai importantă lecție de religie, predată de Însuși Hristos, prezent în mod real prin Trupul și Sângele Său, în cadrul Epiclezei. Prezenți în biserică la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, copiii fac experiența rugăciunii de obște și îi văd și pe ceilalți creștini cum își manifestă evlavia, nădejdea și iubirea față de Dumnezeu, devenind pentru ei pilde ale credinței. Îi pot auzi pe preoți cum îi pomenesc în rugăciuni sau cum îi încurajează în predici, lăudându-le sârguința și răbdarea. Forma principală de educație religioasă prin Biserică o reprezintă, așadar, participarea la ceremoniile religioase și, îndeosebi, la Sfânta Liturghie. Aceasta este centrul vieții religioase ortodoxe. Este adevărat că la ora de religie se dobândesc cunoștințe din mai multe ramuri ale teologiei (dogmatică, istoria religiilor, apologetică, patrologie etc.), dar ea își atinge cu adevărat finalitatea și plenitudinea în momentul în care elevii devin inte­resanți și practicanți. Se poate afirma că orice Sfântă Liturghie este și o oră de religie, o lecție de inițiere creștină, după cum orice oră de religie trebuie să îndemne elevii spre participarea la Sfânta Liturghie.

Valoarea educativă deosebită a Sfintei Litur­ghii este subliniată, cum am menționat, de prezenţa reală a Domnului Iisus Hristos, în Sfânta Euharistie. Elevii îşi desăvârşesc ima­ginea pe care o au despre Mântuitorul prin faptul că la Sfânta Liturghie li se descoperă faptele, suferinţele Sale şi, mai ales, biruinţa Sa asupra morţii, prin care a împăcat întreaga lume cu Dumnezeu. Sfânta Liturghie îi pregăteşte pe elevi pentru viaţa în comunitate, în colectivitate, trezindu-le simţul solidarităţii umane, prin faptul că toţi credincioşii se roagă unii pentru alţii, pentru cei prezenţi, pentru cei din călătorie, pentru cei bolnavi, dar şi pentru cei adormiți.

Idealul creștinismului este unirea cu Hristos. Aceasta este consecința unui proces de durată pe care omul îl parcurge pe toată perioada vieții sale. Întâlnirea copiilor cu preotul și profesorul de religie, în biserică, la Sfânta Liturghie, sub îmbrățișarea binefăcătoare a lui Hristos, le prilejuiește acestora experiențe duhovnicești care mai târziu își vor pune amprenta în felul în care se vor raporta la Dumnezeu și la semeni.