Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Impactul desenelor animate asupra copiilor
Tot mai mulţi psihoterapeuţi trag semnale de alarmă cu privire la pericolele la care sunt expuşi copiii atunci când sunt lăsaţi să vizioneze ore în şir filme de desene animate. De exemplu, psihologul Karen Phillip, citată de cotidianul El Pais, acuză desenele animate că ar putea împiedica dezvoltarea imaginaţiei copiilor. Cei mici îşi pierd treptat capacitatea de a crea noi jocuri, noi concepte şi noi idei pentru că sunt mult prea obişnuiţi să fie „distraţi de o sursă externă”. Situaţia este cu totul alta, spune ea, dacă părinţii urmăresc desenele împreună cu copiii, „cântând, dansând şi interacţionând cu ei”.
Totuşi, sunt şi psihologi, precum Giuseppe Iandolo, care susţin că desenele animate oferă oportunităţi de dezvoltare, în special la nivelul competenţelor lingvistice şi narative sau la capacitatea de a soluţiona probleme şi dificultăţi, urmând anumite modele. Totuşi, spune psihologul, aceasta nu îi scuteşte pe părinţi de supervizare, ci dimpotrivă. Ca şi Karen Phillip, el crede că excesul de tv nu le este de nici un folos copiilor şi ar putea avea consecinţe negative în ceea ce priveşte socializarea şi comunicarea. De asemenea, o altă problemă, pe lângă timpul de expunere, este „la ce anume” se uită copiii, important fiind ca personajele să aibă conduite „mai degrabă pozitive decât negative”.
