Învăţământ online pentru copiii români din străinătate

Iniţierea, dezvoltarea şi deschiderea unui sistem de educaţie online de la clasa 0 până la clasa a XII-a, cu posibilitatea de a susţine examenele în anumite puncte fixe din străinătate, este una dintre recomandările regăsite în cercetarea privind familiile care au cel puţin un membru în străinătate, realizată de un grup de cercetători de la Centrul de Studierea Populaţiei, din cadrul Universității „Babeș Bolyai” (UBB) din Cluj.

Studiul, intitulat „Confruntarea diferenţei prin practicile familiilor transnaţionale” și ale cărui concluzii au fost transmise sub formă de recomandări diferitelor autorităţi române, propune mai multe măsuri pentru ca relaţia dintre românii plecaţi în străinătate şi cei rămaşi acasă să se îmbunătăţească şi să determine chiar recuperarea identităţii culturale pe care aceştia tind să o piardă.
Una dintre premisele de la care a pornit cercetarea a fost aceea că peste un sfert din populaţia României este implicată în familii care au cel puţin un membru în altă ţară. „Familiile transnaţionale sunt acele familii care au cel puţin un membru care locuieşte în altă ţară. Dacă înaintea Revoluţiei din 1989 numărul familiilor din România care aveau membri în străinătate era relativ mic, după revoluţie, şi mai ales după intrarea României în UE, numărul acesta a crescut foarte mult. Estimând un număr minim de 3 milioane de români care locuiesc în afara ţării pentru diverse perioade de timp şi luând în calcul încă minim un membru al familiei lărgite care locuieşte în România, vom avea minim 6 milioane de români care experimentează o relaţie de familie transnaţională, adică peste un sfert din populaţia ţării”, a declarat Viorela Telegdi-Csetri, directorul de proiect, citată de Agerpres.

O secţiune importantă a studiului se referă la copiii din aceste familii, în cadrul căreia sunt identificate toate tipurile de situaţii, de la copiii rămaşi acasă la cei care cresc în străinătate.
O categorie tot mai numeroasă o reprezintă copiii născuţi în străinătate, care au fie ambii părinţi de origine română sau fie provin din cupluri mixte.

„Cât timp părinţii cred în relaţionarea transnaţională cu România şi într-o posibilă reîntoarcere, investesc un efort enorm pentru ca aceşti copii să înveţe şi limba română. Însă dacă familiile decid să se integreze în ţara-gazdă, scade dorinţa de a investi în relaţia cu România şi, sub motivaţia de a nu pune presiune pe copii cu «o limbă nu foarte utilă», renunţă să îi mai înveţe limba română”, a mai explicat Viorela Telegdi-Csetri.

Ea a subliniat că locurile oferite în universitățile din ţara noastră pentru copiii românilor din străinătate, care vor să urmeze o facultate, reprezintă un imbold pentru unii de a se întoarce. O altă constatare este că sistemul de educaţie din România este o alternativă mai bună pentru copiii care nu s-au adaptat în ţările din străinătate sau unde şcolile accesibile sunt de slabă calitate, iar şcolile bune sunt foarte scumpe.

Deschiderea mai multor centre culturale române destinate copiilor din străinătate, în care aceştia să aibă şansa de a intra în contact cu limba şi cultura română şi de a participa la activităţi împreună cu alţi copii, este, potrivit cercetătorilor, o recomandare importantă pentru autorităţi. De asemenea, iniţierea, dezvoltarea şi deschiderea unui sistem de educaţie online de la clasa 0 până la clasa a XII-a, cu posibilitatea de a susţine examenele în anumite puncte fixe din străinătate ar fi de asemenea de dorit, deoarece acest sistem ar asigura egalitatea de şanse în privinţa accesului copiilor la dezvoltarea unei relaţii cu ţara de origine a părinţilor.

Cercetarea, derulată între octombrie 2015 şi 30 noiembrie 2017, a fost finanţată de Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI).