Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
„Sentinţele negative ale lui Manolescu sunt extraordinar de tranşante”
Nicolae Manolescu a declarat joi, la lansarea volumului „Istoria critică a literaturii române”, care a avut loc la Târgul de Carte „Gaudeamus”, că pentru realizarea volumului s-a revizuit pe el însuşi, fără a avea pretenţia de a revizui literatura română. „Am scris această carte cu foarte mare plăcere şi m-aş bucura dacă cititorul o va citi cu aceeaşi plăcere. (...) Sper că am scris o carte care este menită să vă aducă bucurie. Vreau să fie o carte vie”, a mai spus Manolescu. În cadrul Târgului, cartea lui Nicolae Manolescu s-a vândut câte una pe minut.
Nicolae Manolescu a declarat că, pentru a scrie cea de-a doua parte a „Istoriei...”, din care jumătate face referire la literatura de după cel de-al IIlea Război Mondial, a trebuit să treacă peste propriile prejudecăţi. „Această carte este expresia unei subiectivităţi. Nu o subiectivitate goală, nu este un moment de furie. M-am revizuit în primul rând pe mine însumi, fără a avea pretenţia de a revizui literatura”, a declarat criticul, conform Mediafax.
Manolescu a mărturisit, de asemenea, şi faptul că îl consideră pe primul autor al unei istorii a literaturii române, George Călinescu, ca fiind maestrul său. De asemenea, criticul a menţionat că volumul său este primul în care citează alţi critici. „Există o obligaţie de politeţe faţă de cei care au scris înaintea noastră despre literatură. I-am citat pe toţi criticii şi istoricii dinaintea mea. Mi s-a părut o formă de politeţe. Lumea nu începe niciodată cu noi”, a adăugat criticul.
El a menţionat că scriitorii din literatura română sunt citiţi diferit, în funcţie de contextul istoric şi social. „Acelaşi scriitor nu este acelaşi pentru două generaţii diferite. Nu putem citi chiar cum vrem. Există nişte standarde”, a spus criticul.
„Am scris această carte cu foarte mare plăcere şi m-aş bucura dacă cititorul o va citi cu aceeaşi plăcere. (...) Sper că am scris o carte care este menită să vă aducă bucurie. Vreau să fie o carte vie”, a mai spus Manolescu.
Directorul editurii Paralela 45, Călin Vlasie, a declarat că apariţia volumului „Istoria critică a literaturii române”, la care Nicolae Manolescu a lucrat peste 20 de ani, a fost „o adevărată dramă”. De altfel, Vlasie a declarat ulterior lansării că, în urmă cu cinci ani, l-a somat pe criticul literar să termine volumul. „Cartea reface o întreagă literatură, este a doua după istoria lui George Călinescu”, a adăugat Vlasie, care a conchis că istoria lui Manolescu „va reîntoarce România la literatură”. Până la ora lansării, la care au participat câteva sute de persoane, potrivit reprezentanţilor editurii Paralela 45, au fost vândute peste 800 de exemplare, 50 în ultimele 50 de minute dinaintea evenimentului.
Cărtărescu: „Nucleul dur al operei este maiorescian”
Scriitorul Mircea Cărtărescu a afirmat că lucrarea lui Manolescu este una „încheiată”, cum puţine sunt în cultura română, caracterizată de „proiecte neduse până la capăt”.
Cărtărescu a afirmat că nucleul dur al operei este maiorescian, în sensul că respectă îndemnul marelui critic Titu Maiorescu „de a nu ne îmbăta cu apă rece, de a judeca cu nişte criterii raţionale, dar şi cu pasiune, creaţiile artistice în ceea ce au ele artistic, estetic, literar”.
„Această carte îi va şoca foarte tare pe autori în primul rând şi apoi publicul, pentru că toate sentinţele negative ale lui Nicolae Manolescu sunt extraordinar de tranşante. (...) Sentinţele negative sunt ca nişte lovituri de cuţit. Rareori mi s-a întâmplat să întâlnesc o asemenea ferocitate critică, în sensul cel mai bun al cuvântului. Nimeni nu scapă”, a asigurat Cărtărescu. Totodată, scriitorul a afirmat că n-a întâlnit în opera lui Manolescu ranchiună critică, partizanat de politică literară sau judecăţi pripite şi că lucrarea se citeşte cu pasiune.