Suntem în timpul binecuvântat al Postului Crăciunului, când ne pregătim pentru sărbătoarea Naşterii Domnului. Pentru cei mai mulţi dintre semenii noştri această perioadă este una doar a darurilor. Ei văd în Crăciun doar bucuria lumească a acestei sărbători şi nu partea spirituală a praznicului împărătesc.
Apostolul Toma și Duminica Învierii
Când ascultăm Evanghelia (Ioan 20, 19-25) ce se citeşte la Vecernia din ziua de Paşti şi o punem în legătură cu Evanghelia (Ioan 20, 19-31) ce s-a citit în Duminica a 2-a după Paşti ne putem întreba pe bună dreptate unde a fost Apostolul Toma în Duminica Învierii?
Un răspuns îl găsim în Sinaxarul Bisericii Iacobite Siriene din Malabar, care-l are ca întemeietor pe Sfântul Apostol Toma, ce a propovăduit Evanghelia în această zonă a Indiei. Acest text arată că din Vinerea Sfintelor Pătimiri apostolii nu mai știau nimic despre ce s-a întâmplat cu Domnul nostru Iisus Hristos. Ei erau ascunşi de frica iudeilor, după cum aflăm din Sfintele Evanghelii.
În noaptea de sâmbătă spre duminică, Toma a ieşit de unde erau ascunşi apostolii şi a mers la mormântul unde era îngropat trupul Domnului Iisus Hristos, dorind să vadă locul unde fusese pus Învăţătorul său.
Pe lângă acest scop, mai era unul legat de hrana apostolilor, care se terminase, iar Toma plin de curaj este singurul dintre ei care alege să se expună riscului de a fi prins pentru a aduce alimente. Apostolii lui Hristos erau căutaţi de autorităţile religioase iudaice.
După textul acestui sinaxar, Apostolul Toma, plin de curaj, riscându-şi viaţa, merge să caute alimente pentru supravieţuirea grupului de ucenici ai Domnului, care stăteau ascunşi cuprinşi de frică.
Merge întâi la mormânt, dar văzând paza legionarilor romani, nu se apropie şi pleacă să caute alimente. Se întoarce în locul unde erau ascunşi ceilalţi apostoli după ce Mântuitorul înviat li Se arată, spunându-le: „Pace vouă!” (Ioan 20, 19).
Sinaxarul Bisericii Iacobite Siriene din Malabar arată că Toma a crezut de la început în Învierea lui Hristos, singura lui nelămurire fiind legată de posibilitatea arătării cu trupul pământesc a Domnului.
Dovada Învierii cu trupul a Domnului Iisus Hristos o trăieşte plenar Sfântul Apostol Toma la opt zile după Înviere. După cum aflăm de la un martor ocular, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul: „După opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 26-28).
Concluzia, conform Sinaxarului Bisericii din Malabar, este că Sfântul Apostol Toma merge la mormântul Domnului cu câteva ore înainte de venirea îngerului care dă piatra de pe mormânt pentru a arăta că Hristos a înviat şi văzând garda romană, pleacă să caute alimente. Deci noaptea de sâmbătă spre duminică şi cea mai mare parte din ziua Învierii este plecat de lângă apostoli. De ce durează atât de mult să caute alimente este pentru că în Ierusalim era Paştele iudaic, la care participau sute de mii de evrei, ceea ce făcea grea procurarea de hrană. Dacă vedem lucrurile aşa, înţelegem de ce Toma nu este alături de ceilalţi ucenici la arătarea Domnului din Duminica Învierii.