Biserica și școala

Citește și:  Biserica și școala (II)

La fel ca sănătatea, și școala este pusă, periodic, în falsă opoziție cu Biserica, de către jurnaliști aflați în pană de subiecte sau de către oameni care n-au altă treabă.

Calul de bătaie este existența orelor de religie, și asta în ciuda fap­tului că în prezent frecventarea acestora se face în urma solicitării exprese din partea părinților.

În lume, situațiile sunt variate: în unele țări religia e obligatorie în școlile de stat, în altele opțională, ca la noi, în altele doar în școli private sau ale cultelor. O educație religioasă generală este obligatorie în școlile publice din Marea Britanie, Irlanda și Africa de Sud, în Canada religia se studiază conform unor reglementări locale, iar în Liban este chiar lăsată la decizia fiecărei școli.

În România contemporană, religia nu a fost nici măcar o zi obligatorie, după ce 45 de ani a fost interzisă. La începutul anilor 1990 li se cerea părinților să opteze între Da și Nu, ulterior s-a stabilit că doar cei care aleg Nu trebuie să facă o cerere scrisă, iar de câțiva ani trebuie s-o facă aceia care spun Da. De notat că această inversiune a produs o scădere aproape insesizabilă a procentului de copii ai căror părinți au optat pentru ora de religie.

Principala nemulțumire sau temere exprimată de către unii comentatori este legată de presupusa „îndoctrinare” căreia i-ar cădea victime elevii orelor de religie.

Acest lucru este pur și simplu neadevărat, lucru care se poate constata foarte ușor discutând cu copiii sau asistând la o oră de religie.

Are religia, ca materie școlară, și probleme? Da:

- calitatea unor manuale; chiar dacă acela copios citat acum câțiva ani de către presă, cel în care Dumnezeu era prezentat ca o ființă răzbunătoare, a fost scos din circuit, există încă și manuale de mai slabă calitate - ca la orice materie, de altfel;

- insuficientul talent pedagogic al unor profesori - ca la orice materie, de altfel;

- greșelile unor cadre didactice - care trebuie judecate de la caz la caz;

- stângăcia școlilor, în unele situații, de a gestiona situația celor care nu frecventează orele de religie - fie prin plasarea acesteia la începutul ori sfârșitul zilei școlare, fie prin oferirea unei alternative.

Cât despre presupusa concu­rență bugetară Școală-Biserică, trebuie precizat:

- construcția și întreținerea unei școli este integral finanțată de stat;

- statul nu finanțează niciodată integral construcția unei biserici, media fiind de circa 20% din cheltuieli; o parte dintre biserici sunt construite fără nici o contribuție a statului;

- o școală este dedicată, firesc, elevilor și profesorilor, în vreme ce o biserică există pentru toată comunitatea locală (87% dintre români fiind ortodocși);

- există în România o biserică ortodoxă la circa 1.000 de credin­cioși, iar în București una la 6.000. Parcă nu e chiar așa mult, nu?