Bucuria celor necăjiți, continuu aproape de cei neapropiați

Bucuria ca fapt real este o stare lăuntrică, greu de exprimat fie și prin cele mai meșteșugite, profunde, duhovnicești ori tainice exprimări ale cuvintelor noastre omenești. Într-o răpitoare trăire cerească încă din viața pământească, Sfântul Simeon Noul Teolog (sec. al XI-lea) înmoaie cuvintele sale în negrăita întâlnire liniștitoare a rugăciunii inimii, contemplative, văzătoare dincolo a „Luminii neapropiate” taborice prin exprimarea liniștitoare: „Sfânta Treime întreagă încape într-un suflet curat”!

Starea în sine a păcii din inimi nu este numai o dorință, nici numai un capăt de urcuș pe „calea sfintelor nevoințe”. Este negrăitul omenesc exprimat doar în fața Luminii necreate pe care ne-o împărtășește Hristos Domnul, precum a făcut-o pe Tabor, oferind Ucenicilor prezenți starea de har izvorâtoare a binelui mântuitor: „Doamne, bine este nouă să fim aici!”

Nu este doar o părere, fie și trăită, pe moment, de Sfinții Apostoli Petru, Iacov și Ioan pe Tabor în prezența Domnului, ci este trăire inexprimabilă lăuntric, greu de explicat, de demonstrat și de arătat, deoarece reprezintă, pentru cei avansați, sfințiți și îmbună­tățiți, „arvuna” Împărăției lui Dumnezeu despre care Scriptura arată că „este în interiorul” persoanei, unită cu iubirea Persoanelor Sfintei Treimi.

Maica Domnului, „cheia” bucuriei neveștejite

În lumina acestei stări lăuntrice putem totuși ca oameni - pe cale către Domnul, pentru a noastră vindecare de toate formele ascunse ale întunecatelor gânduri, generatoare de fapte neluminoase și păguboase personal și comunitar -, identifica o Persoană cerească și pământească atât de aproape de noi, copleșiți de mulțimea păcatelor, în postura de mamă neadormită, nici după ce trupește a adormit, dar cerește a fost mutată la viața fără de moarte. Este Maica Domnului, pe care mai des în Postul Sfintei ei adormiri o chemăm atât de aproape, cum ea este tot timpul aproape de cei neapropiați de ea, „bucuria tuturor celor necăjiți”!

Ea, „cheia” bucuriei ca stare lăuntrică, omenească și duhovnicească, este pacificatoare sufletește și trupește. Este darul lui Dumnezeu din iubirea față de noi, fiii Săi, prin intermediul dulcii iubiri de mamă „de la pământ până la Cer”!

Așa deslușim mai pe înțeles darul vestit de înger Fecioarei Maria - „Bucură-te, ceea ce ești plină de har!” - și prelungirea duhovnicească, dar real, faptic, în viața creștinească prin rugăciunea Acatistului Maicii Domnului: „Bucură-te, cea prin care răsare bucuria”. Se înțelege, din darul pe care l-a oferit Dumnezeu Sfintei Fecioare din care „a odrăslit rodul vieții veșnice” pentru noi, Fiul Său din veci Întrupat pentru oameni și pentru mântuirea noastră.

Așa avem acces la bucuria ca dar de sus, împlinită în iubirea de mamă cerească și pământească a Maicii Domnului, prin care piere și blestemul și încetează lacrimile durerii omenești, cedând locul celor ale negrăitei bucurii, a stării duhovnicești: „Bucură-te, bucuria noastră, acoperă-ne pe noi cu Cinstitul tău Acoperământ!”

Acoperiți pe dinlăuntru de iubirea maternă cerească și creștinește și omenește în Postul Sfintei Adormiri, urmăm, după râvnă, putere și dragoste de mântuire, programele Sfintei noastre Biserici închinate în special Maicii Domnului, personal, familial și comunitar.

Avem și șansa modelelor de slujire de la Sfânta Patriarhie, precum și căile de comunicare media ale Bisericii, mai cu seamă pentru creștinii ce nu pot să se deplaseze.

Însă acolo unde se respectă rânduiala înaintașilor, tradiția pelerinajelor la sfintele lăcașuri și, mai ales, unde sunt sfinte icoane făcătoare de minuni ne bucurăm mai intens și reducem, cât se poate, tristețea, necazurile și suferințele.

O șansă de vindecare și de bucurie: icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam în pelerinaj două săptămâni

Tezaurul duhovnicesc, icoana Maicii Domnului de la Adam, de mai bine de patru secole, cheamă zi de zi la rugăciunea tainicelor vindecări de suferințele ce ne apasă, în mănăstire, în familie, în noi înșine și între noi. S-a păstrat din vechime pelerinajul sfintei icoane, purtată de maici și așteptată cu mare evlavie și devoțiune în parohiile satelor și comunelor din județul Galați. Cu lacrimi în ochi și cu apă în cofe de lemn este spălată calea Maicii către sufletele fiilor ei, apoi în biserici se procedează la rânduielile tradiționale ale sfintelor slujbe, timp în care creștinii de toate vârstele se roagă Maicii Domnului ca unicei mame neadormite și iubitoare.

În ultimii ani, preoți tineri și sensibili au prelungit privegherile nocturne cu Dumnezeiasca Liturghie, o adevărată renaștere spirituală, asemenea călugărilor din Sfântul Munte, căci și România este Grădina Maicii Domnului, iar slujitorii și evlavioșii creștini sunt „grădinarii” preafrumoaselor pajiști într-o etapă secetoasă și sufletește și pământește.

Ce dar ceresc și ce „clinici” de vindecare devin bisericile luminate de „candelele” vii, credincioșii noaptea, iar Maica Domnului chiar devine „Doctorul vindecător al sufletelor rănite”!

Astfel de bucurii se trăiesc aievea în peste 150 de comunități din eparhie, pe toată perioada Postului Maicii Domnului, cel mai cuprinzător și mai vindecător program misionar prin Maica cerească, Pelerinul neadormit în sufletele, inimile, dar și în spațiile reale ale viețuirii fiilor ei, acasă la ei, ca și în propria ei casă maternă! S-a extins, din fericire, pelerinajul în cele trei orașe - Galați, Brăila și Tecuci -, unde doar atmosfera pascală mai adună atâtea mărturii ale evlaviei unora dintre slujitori și miilor de pelerini credincioși, dintre care mulți tineri.

La Galați sunt emoționante evenimentele duhovnicești prilejuite de prezența sfintei icoane la două foste mănăstiri istorice și semnificative pentru viața bisericească de la Dunăre: Mavromol și, mai ales, „Precista” - „Perla și Poarta porților creștinătății”, borna neatârnării, apărării prin Maica Domnului a cetății, secole de-a rândul!

La Brăila, centrul tuturor bijuteriilor arhitecturale și instituțiilor culturale, între care Biserica „Sfinţii Arhangheli” pe cimitirul de secol al XV-lea și  o altă biserică din timpul lui Mihai Viteazul, în Piața Împăratului Traian, devine o catedrală cosmică în aer liber, iar credincioșii pelerini cel mai autentic „brâu” viu al Maicii Domnului, strălucind cu nestematele rugăciunilor din inimi, în timpul Privegherii urmate de Sfânta Liturghie!

Toate mărturiile se adună acasă, la sfânta mănăstire, unde icoana este reașezată în așteptarea vizitei pelerinilor în ajunul Sfintei Adormiri. Miile de credincioși recunoscători darurilor de la Maica cerească îi oferă dulcea însoțire spre Fiul ei și Dumnezeu, prin cântarea Prohodului, o adevărată actualizare a Ghetsimaniului la noi acasă!

Care sunt foloasele spirituale ale acestui pelerinaj?

Evident, în starea noastră sufletească, rugăciunea, cale de pacificare lăuntrică, prin Maica Domnului și prin prezentarea sfintei sale icoane către noi, reaprindem în „candela” recunoștinței respectul, dragostea și pre­țu­irea de mamă cerească și pământească. De aici se naște și bucuria unei sfătuiri materne, omenește și spiritual prin bucurie din inimi. Redevenim astfel fii ai unei „mame a mamelor noastre”, care nici prin adormire nu ne părăsește, dar readuce oarecum și pe mama plecată din viața aceasta într-o formă mult spiritualizată și mereu vie în viul vieții fiilor ei!

Dar, în același timp, Maica Domnului ne adună în pelerinaj la rugăciuni și în fapte bune de la om la om, separându-ne de singurătatea dăunătoare și păgubitoare. Comuniunea începe spiritual și continuă în concretul vieții de zi cu zi, în familie și în comunitate.

În același timp, așa cum constatăm, anul acesta seceta prelungită produce multă suferință oamenilor și pământului pagube mari. Precum ne-a chemat Sfânta Biserică, toți înmulțim rugăciunile pentru încetarea secetei, dar Maica Domnului picură și ploaie lăuntrică purificatoare de păcate și de patimi, iar norii cern și ei, pe pământ, ploaie. La Galați și Brăila pelerinajul a fost și o cerească mană, prin ploaia curată ce a venit, pe care o înțelegem și ca pe o mângâiere a Maicii Domnului pentru rugăciunile fiilor ei smeriți și pașnici.

Nu mai puțin semnificativă este și bucuria Maicii Domnului după praznicul Sfintei Adormiri împărtășită prin slujitori în toate sfintele biserici românilor, fii ai Bisericii și Patriei, în pelerinaj, și poate cu gând bun de-a reveni din lumea mare acasă, unde-i așteaptă tot cu brațele deschise Maica Domnului.