Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Ce ne învaţă Sfânta Liturghie?

Ce ne învaţă Sfânta Liturghie?

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Data: 06 Aug, 2014

Există un text foarte vechi care ne vor­beş­te despre s­ă­vâr­şirea Liturghiei în epoca primară a Bisericii. E­pi­cleza prezentată în Didahia ce­lor 12 Apostoli arată lucrarea Sfin­tei Liturghii în viaţa noas­tră. Acolo se afirmă cu privire la frângerea pâinii: „Îţi mul­ţu­mim Ţie, Părintele nostru, pentru viaţa pe care ne-ai făcut-o no­uă cunoscută prin Iisus, Fiul Tău. Ţie slavă în veci. După cum această pâine frântă era îm­prăştiată pe munţi şi, fiind a­dunată, a ajuns una, tot aşa să se adune Biserica Ta de la mar­ginile lumii în Împărăţia Ta. Că a Ta este slava şi pute­rea prin Iisus Hristos în veci“. Ima­ginea aceasta de răspândit pen­tru a fi adunat este o miş­ca­re proprie Liturghiei, pentru că Li­turghia ne adună, pentru că Eu­haristia ne uneşte în Hris­tos. Trebuie să dobândim o vi­zi­u­ne euharistică asupra lumii, u­na mulţumitoare, adresată lui Dum­nezeu, şi una care ar ţine cont de nevoia noastră de a fi una în Hristos, Cel care poate să ne adune pe noi.

„Ale Tale dintru ale Tale“ sunt cuvintele care ne aduc a­min­­te de mişcarea de primire şi o­ferire înapoi lui Dumnezeu a da­rurilor cu care S-a milostivit spre noi. Până la urmă, ce este din lumea aceasta care să nu vi­nă de la Dumnezeu? Dar ce sens are întoarcerea darurilor că­tre Dăruitorul lor? Dacă co­pi­­l­ul meu îmi desenează o flori­ci­­că pe caietul cumpărat de mi­ne, cu creioanele procurate de mi­ne şi vine şi-mi spune: „Tată, ia­tă o floricică pentru tine!“, eu când primesc ceea ce mi-a dă­ruit fetiţa mea, nu mi se oferă doar elementele date de mine, ca­ietul, foile, creioanele, ci pri­mesc darul ei, participarea ei, dra­gostea ei care-mi sunt foar­te preţioase.

Aşa şi Dumnezeu primeşte de la noi prin Euharistie darul nos­tru care Îi este infinit pre­ţios. Nu că ar avea El nevoie de da­rurile noastre, ci atunci când ai mulţi copii eşti fericit când fie­care în parte întoarce către ti­ne ceea ce poate el, la măsura lui, să-ţi dăruiască.

Felul în care particip la Sfân­ta Liturghie este determinant pentru corectitudinea re­la­­ţiei mele cu Dumnezeu, pentru mântuirea mea în fond. Li­tur­ghia este o radiografie iz­bi­toa­re a modului în care mă po­zi­ţionez eu în faţa lui Dum­nezeu. De ce acest lucru? Pen­tru că împlinirea poruncilor în Hris­tos se face desăvârşit prin par­ticiparea la Sfânta Li­tur­ghie, cum mărturiseşte arhi­man­­dri­tul Sofronie Saharov. De un­de provine importanţa a­tât de mare a Sfintei Liturghii? Din calitatea ei reparatorie fa­ţă de starea de a­­normalitate, de­venită norma­li­ta­­tea noastră pen­tru că nu ne-am mai pus cu­ge­tul să aflăm ce vrea Dum­nezeu de la noi când săvârşim ceva.

Binecuvântarea mare, „Bi­ne­cu­vân­tată este Împărăţia Ta­tălui şi a Fiului şi a Sfân­tu­lui Duh“, nu este spusă ca să ves­tim ce va fi cândva, aşa, un fel de bonus pe care-l primim du­pă viaţa noastră pământeas­că doar dacă am fost cuminţi. Nu. Nu aceasta este viziunea co­rectă, ortodoxă a lucrurilor. Mân­tuirea nu vine atât în com­pen­sarea tuturor faptelor pe ca­re le-am săvârşit pe pământ, ci reprezintă mai degrabă struc­turarea noastră, trăirea aici şi acum a lui Dumnezeu, sim­ţirea harului dumnezeiesc în fiinţa noastră permanent.

Liturghia ne ajută să reîm­pros­pătăm forţa reconvertirii din noi. E ciudat totuşi cum con­­vertirile la noi se petrec du­pă Botez. În loc să ne convertim şi să devenim creştini, la noi este invers. Botezaţi bine-mer­si, Dumnezeu vine şi Se mi­los­tiveşte spre noi, înmuindu-ne ini­ma şi apropiindu-ne de El. Dum­nezeu nu ne lasă într-un spa­ţiu călduţ, acolo unde credem că suntem bine, ci neînce­tat ne poartă către ceea ce bă­nu­im, dar încă nu ştim, dincolo de ceea ce poate mintea noas­tră imagina pentru viaţa noas­tră.

Liturghia mă mai învaţă un lu­cru, şi anume, acela de a fi. Ea mă structurează în a fi. Ver­bul preferat de tot mai mulţi oameni în ziua de astăzi es­te a face. Or, Dumnezeul nostru este Cel ce este. Ca să capăt a­semănare cu Cel ce este trebuie să fiu întru El. A fi este un verb foarte important pentru creş­tini. Evident că făcând, de­v­in. Părintele Teofil Părăian spu­nea de multe ori că „ceea ce faci, te face“.

Cunoaşterea teologică nu es­te doar vehicularea sau acumu­la­­rea unor informaţii, ci un mod de a trăi pe Dumnezeu, în­tâi de toate, prin experienţa ru­gă­ciunii, a Sfintei Liturghii. Prin ea pătrundem într-un chip sau altul lucrurile pe care Mân­tuitorul vrea să ni le îm­păr­tăşească spre viaţa veşnică. Spa­ţiul liturgic trebuie să fie un acasă, într-un autentic pe care noi să-l putem gusta dumnezeieşte.

Liturghia este Cina cea de Tai­nă, adică este pe gustate. Noi ne împărtăşim de harul lui Dum­nezeu chiar dacă nu mân­c­ăm Trupul şi Sângele lui Hris­tos, dar în mod deplin, harul îl pri­mim prin Euharistie. Or­to­do­xia este, grosso modo vor­bind, o religie de contact. Adică a­ici atingi fizic, aici guşti, mă­nânci, miroşi. Lucru foarte bi­blic de altfel, fiindcă aşa cum spu­ne şi Sfântul Ioan Evan­ghe­lis­tul într-una din epistolele sa­le, „ceea ce era de la început, ce­ea ce am auzit, am văzut cu o­chii noştri, ce am privit şi mâi­ni­le noastre au pipăit despre Cu­vântul Vieţii“ (1 Ioan 1, 1), aceea primim şi ne împărtăşim de ele.

Citeşte mai multe despre:   liturghie  -   Duhul Sfant