Cinstire Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, prietenul Domnului și al celor care-l iubesc

Adeseori, pășind pe Colina Bucuriei pentru a-i oferi închinare Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, gândul se înalță către sfinții lui Dumnezeu, la comuniunea de iubire sfântă prin care cei bineplăcuți Lui devin prieteni în cer, mijlocind pentru cei de pe pământ… Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou devine din an în an, expo­nențial, un timp binecuvântat pe care nu-l poți uita nicicum! De două secole și jumătate Cuviosul din Basarabi aduce binecuvântare și bucurie celor care doresc unirea cu Hristos, Care se odih­nește întru sfinții Săi. Câte vor fi fost slujbele închinate Cuviosului Dimitrie cel Nou, câte rugăciuni adresate lui, câte minuni și bucurii aduse de-a lungul celor 250 de ani…

Cinstirea de care se bucură Sfântul Dimitrie cel Nou dovedește că harul lucrător prin intermediul sfinților nu se izolează în timp, context sau moment!

Odihnitoare este poposirea în Catedrala Patriarhală, casa Sfântului Dimitrie cel Nou! Racla cu sfintele sale moaște devine gazda primitoare, simțindu-te oaspete binecuvântat de Dumnezeu…

Rememorez cu drag slujbele de priveghere de pe Colina Bucuriei, când proestoșii sacerdoți oficiază Vecernia cu Litie, urmată de Utrenie, închinate Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor.

Asemenea corurilor de îngeri, glasurile protopsalților și melosurile bizantine umpleau văzduhul, iar timpul rămânea, pentru câteva ore... în loc! Este veșnicia coborâtă pe pământ și parcă aripi de îngeri răspândesc miros de cer pe deasupra credincioșilor evla­vioși, care, asemenea unor statui însuflețite, rămân ore în șir în taina rugăciunii.

Vin toți întru o inimă pentru a-l sărbători pe Sfântul Dimitrie cel Nou. Și, cum se cuvine, la o zi de sărbătoare, brațele abundau cu felurite flori, dar mai cu seamă inima era îndreptată către prietenul care te ascultă necondiționat, oferind ajutor tainic, bucurie negrăită și pace... cerească.

Îți făceai cu greu loc printre prietenii Sfântului Dimitrie să ajungi aproape de racla sa. Rugăciuni șoptite te însoțeau la orice pas. Auzeai glasuri sfioase, ici, colo boabe de metanii fără încetare rostogolite în mână, observai priviri pătrunzătoare, ațintite către racla sfântului.

Rândul pelerinilor ocolea zidurile Dealului, formând o horă care-i unea pe oameni prin rugăciune. Înconjurau racla prin prezența lor, comuniunea fiind oferită de dragostea pentru prietenul sfânt.

Nu mai prejos, soborul slujitor împodobea locul special amenajat pentru oficierea slujbei de priveghere. Ușor, ușor, înseratul devenea pătrunzător, iar rugăciunile cântate ofereau un cadru pe care doar acolo îl puteai întâlni. Domnea pacea pe pământ!

Prezența arhierească oferă solemnitate slujbei de priveghere. Cădirea de la început parcă prevestește an de an, în tăcere, prin clinchetul clopoțeilor de la cădelniță, un moment liturgic de excepție. Încreme­nești la auzul cuvintelor Sculați-vă! și Doamne, binecuvântează! Apoi, corul cântă cu putere Veniți să ne închinăm! Este chemarea pe care nu o poți rata! Instinctual făceai câteva închinăciuni, cu privirea ațin­tită către icoana impunătoare a soborului slujitor.

La racla sfântului, în ordine desăvârșită, glasuri murmurând cuvinte vorbeau cu prietenul lor, spunându-i necazul, bucuria, împlinirea și tot ce poți discuta cu sinceritate. Cuviosul sfânt, cu brațele inimii deschise, îi primea pe toți…

Slujba își urma rânduiala specifică. Dar tu nu mai erai același. Deveneai din ceea ce ești un rugător către și pentru Sfântul Dimitrie cel Nou.

Participai la descrierea în slove cântate a prietenului pe care, prin smerita ta venire, îl sărbătoreai cu evlavie. Stihirile descriu viața Cuviosului, spunând: Nicidecum nu te-ai înşelat de dulceţile trupului, nici de mărirea veacului acestuia trecător nu te-ai amăgit cu ispitele, mărite Dimitrie; ci cu totul te-ai arătat, slugă bună Stăpânului, primind jugul cel prea bun şi sarcina cea uşoară a vieţii celei curate; pentru aceasta te fericim. Stihoavna slujbei ne învață: Părinte Dimitrie, de mic ţi-ai înfrânat poftele şi toată voia dulceţei trupului o ai lepădat, şi cu vitejie împotriva şarpelui te-ai luptat, prin post şi prin rugăciuni, până l-ai biruit; pentru aceasta cununa ostenelilor de la Domnul Dumnezeu ai primit, iar Slava de la Litie ne spune: Cuvioase părinte, glasul Evangheliei Domnului ascultând, lumea ai părăsit şi bogăţia şi mărirea întru nimic le-ai socotit şi către toţi ai strigat: Iubiţi pe Dumnezeu şi veţi afla har veşnic şi fără de sfârşit! Să nu cinstiţi nimic mai mult decât dragostea Lui, ca întru slava Sa, când va veni, să aflaţi odihna sufletelor voastre, împreună cu toţi sfinţii. Cu ale cărora rugăciuni, Hristoase, păzeşte şi mântuieşte sufletele noastre.

Apogeul trăirilor slujbei de priveghere poate fi momentul Canonului Sfântului. Este declarația de dragoste pe care, în cuvinte sfinte, o aduc toți cei prezenți la slujbă Sfântului Dimitrie cel Nou.

Chipurile luminoase își îndreptau privirea către racla cu sfintele moaște, văzând parcă aievea viața Sfântului Dimitrie cel Nou: Rod bun din părinţi binecredincioşi, născându-te, părinte Dimitrie, iar mai ales prin Sfântul Duh şi prin Botez renăscându-te, ai ajuns la măsura vârstei plinirii lui Hristos; Armă bine plăcută lui Dumnezeu, o, părinte, ai aflat; că cu traiul tău cel simplu, biruind pe vechiul vrăjmaş, sub picioare ţi l-ai supus. Deci supune şi acum credinciosului nostru popor pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul; Minunată a fost viaţa ta, înţelepte părinte, minunată s-a arătat încă şi mutarea ta; minunată a fost şi aflarea ta, ieşind din apele Lomului, ca o comoară de mult preţ.

Plecai cu inima tresăltând, căci prietenul sfânt și cuvios venea tainic către tine, bucurându-te. Pavajul Colinei Bucuriei era asemenea norilor, iar freamătul duhovnicesc, parte din contextul care nu mai apar­ți­nea pământului...

Veșnice sunt trăirile pe care Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou le dăru­iește celor care-l cinstesc, considerându-l prieten al Mirelui și prieten al lor, făcând legătura între cer și pământ, credință și iubire, trăire și simțire…

 La 250 de ani de la aducerea moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie la București, un pelerinaj istoric se desfășoară pe cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor. Sfântul călătorește cu binecuvântarea sa, răspândind mireasma sfințe­niei pe meleagurile mănăstirilor și parohiilor care-l așteaptă cu bucurie sinceră și credință neclintită.

Trăirilor de la privegherea închinată Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou de pe Colina Bucuriei se vor adăuga și cele din momentul poposirii Sfântului în mănăstirile sau parohiile din Arhiepiscopia Bucu­reș­tilor, oferind binecuvântarea sa prietenilor care-l cinstesc cu evlavie.