Frumuseţea sfinţeniei

La Editura Basilica a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, volumul Frumuseţea sfinţeniei, scris de cunoscutul teolog grec Hrisostom Stamoulis, traducerea din limba neogreacă fiind realizată de drd. Nicuşor Deciu.

Frumuseţea sfinţeniei, aşa cum de altfel mărturiseşte şi titlul ei, o carte despre frumos şi frumuseţe; despre desăvârşita frumuseţe dumnezeiască, din care se împărtăşesc apoi toate făpturile, gândurile şi faptele omului cele frumoase, aşa cum spune văzătorul tainelor dumnezeieşti, Dionisie.

Lucrarea prof. Hrisostom Stamoulis reprezintă fără îndoială un eveniment unic în spaţiul editării de carte teologică din ţara noastră, în principal datorită originalităţii demersului teologic foarte cuprinzător, prin care autorul încearcă o sinteză diacronică a teologiei frumosului, dar totodată şi provocarea mediului cultural la o deschidere spre modul de existenţă divino-uman specific Ortodoxiei. Autorul lucrării este un cunoscut profesor de teologie de la Facultatea de Teologie din Tesalonic, succesor original al celebrului dogmatist Nikos Matsoukas, compozitor şi poet, cercetător cu reale preocupări în domeniul patristicii, ermineut consacrat al Sfântului Chiril al Alexandriei, despre care a scris numeroase studii, dar şi un bun cunoscător în domeniul artelor, precum şi teolog implicat în dialogul teologiei cu lumea culturală din Grecia.

Frumuseţea sfinţeniei - Prolegomene la o estetică filocalică a Ortodoxiei este o carte care îşi propune să abordeze un domeniu mai puţin explorat în teologia ortodoxă românească de până acum, anume estetica teologică. Tema de bază, în jurul căreia se ţese apoi întreaga demonstraţie a lucrării, este aceea legată de sensul existenţei simţurilor omului în teologia ortodoxă şi posibilitatea acestora de a se împărtăşi de frumuseţea dumnezeiască şi necreată. Se poate observa, aşadar, implicată aici o esenţială discuţie legată de problema mântuirii omului în integralitatea lui, trup, suflet şi simţuri, iar nu doar a unei părţi (mintea sau sufletul, de exemplu). Cu toate acestea, autorul, următor fidel al tradiţiei Părinţilor filocalici, nu lasă simţurile la voia impresiilor şi influenţelor exterioare, ci vorbeşte cu deosebit discernământ despre necesitatea dobândirii unor "simţuri exercitate", a unor simţuri care, modelate creator în procesul ascetic, devin posibile "locuri" ale prezenţei harului dumnezeiesc. Abia apoi, prin simţurile exercitate ascetic, poate fi percepută şi iubită adevărata frumuseţe şi poate fi înţeleasă "filocalia" Sfinţilor Părinţi. Din acest motiv, prof. Stamoulis este nevoit ca în multe din analizele sale să distingă o relaţie dinamică între "filocalie" (iubirea de frumuseţe) şi "estetică", prin intermediul căreia să poată fi percepute cu exactitate asemănările, dar şi deosebirile celor două perspective asupra frumosului.

Ar trebui menţionat în acest context, fie şi numai în treacăt, faptul că termenul "estetică" este înţeles de autorul acestei lucrări în principal în sensul său etimologic, acela de "percepţie prin simţuri". Potrivit acestui înţeles al cuvântului "estetică" îşi va desfăşura prof. Stamoulis demonstraţia legată de valoarea simţurilor în Ortodoxie, şi abia în al doilea rând în înţelesul de "concepţie despre frumos", aşa cum l-am preluat şi noi din diversele teorii estetice ale filosofiilor occidentale.

Din această perspectivă, lucrarea desfăşoară o amplă expunere legată de valoarea percepţiei frumosului prin simţuri, atât în cazul frumosului dumnezeiesc, cât şi în cazul frumosului natural şi al artelor, încercând să demonteze, prin argumente culese din întreaga istorie a teologiei, acea nefericită idee, potrivit căreia simţurile omului sunt rele, incompatibile cu viaţa duhovnicească şi, prin urmare, incapabile să perceapă frumosul dumnezeiesc. Chrysostom Stamoulis izbuteşte în paginile acestei cărţi să puncteze cu acrivie esenţa învăţăturii patristice despre frumos, extrase din textele celor mai reprezentativi Părinţi ai Bisericii: în primul rând, Sf. Dionisie Areopagitul, Sf. Chiril al Alexandriei, Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Grigorie Palama etc., precum şi tezele pe această temă ale unor teologi şi stareţi contemporani dintre care amintim: Alexander Schmemann, Nikos Matsoukas, Sf. Siluan Athonitul, Stareţul Sofronie Saharov, Cuviosul Paisie Aghioritul etc., dar şi faptul mai rar întâlnit în spaţiul teologic de a le relaţiona pe toate acestea în mod creator cu cele mai noi teorii estetice cu privire la noţiunea de frumos. Dar dorinţa autorului de cuprindere nu se epuizează nici măcar aici, ci inserează cu multă pricepere în cadrul lucrării erminii strălucite ale prozatorilor şi poeţilor moderni, care nu au ignorat elementul religios din câmpul creaţiei lor artistice. Aşa se face că vom găsi dese referiri la gândirea celebrului Dostoievski, dar şi ale mai puţin cunoscuţilor poeţi greci Seferis şi Elitis (laureaţi ai Premiului Nobel pentru literatură), de asemenea, la proza religioasă a lui Papadiamantis, sau la profunda filosofie creştină a lui Nikos Pentzikis, ca să-i amintim doar pe cei mai reprezentativi dintre aceştia.

Având în vedere caracterul ei larg şi deschis către cultura laică, lucrarea prof. Stamoulis poate constitui un important reper pentru teologia estetică românească şi, totodată, un necesar mijloc de dialog cu lumea culturală. Prin prisma celor expuse mai sus, suntem îndreptăţiţi să apreciem că această carte, în paginile căreia cititorul poate afla bogăţii spirituale unice, se va bucura de un real interes în teologia şi în cultura românească, deschisă spre frumuseţea dumnezeiască a Ortodoxiei, despre care Dostoievski a afirmat că va mântui lumea.

" Lucrarea de faţă merită toată atenţia inclusiv pentru intenţia ei explicită

de a încerca să cuprindă tot ceea ce este frumos în această lume,

care-i poate folosi omului pe parcursul epectazei sale spre Dumnezeu,

prin cultivarea unei "teologii holistice", promotoarea unităţii şi a sintezei,

iar nu a divizării şi scindării, chiar şi în cazul dialogului cu artele "profane",

aşa cum de multe ori ţine să sublinieze autorul."