Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Gala Galaction, preotul

Gala Galaction, preotul

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Arhid. Prof. Adrian Dobreanu - 08 Mar, 2021

În Tratatul despre preoţie al Sfântului Grigorie de Nazianz se explică în­tr-un mod foarte limpede și clar latura duhovnicească a vocației preotului: „trebuie să fiu eu mai întâi curat şi apoi să curăţ pe alţii. Să fiu eu înţelept ca să înţelepţesc pe alţii. Să fiu eu lumină, ca să luminez pe alţii. Să fiu eu aproape de Dumnezeu, ca să apropii pe alţii. Să fiu eu sfânt, ca să sfinţesc pe alţii”.

Cu certitudine, în acest tipar al preotului înțelept, luminos și aproape de „aproapele” fiecăruia dintre noi, îl putem încadra pe Grigore Pișculescu, viitorul părinte Gala Galaction. S-a născut la data de 16 aprilie 1879, în familia aren­dașului Nicolae Pișcu­lescu, se pare cu oarecare rădăcini aromâne, care era căsătorit cu Chiriachia Ostreanu, fiica parohului Bisericii „Sfântul Teodor” din Roșiorii de Vede.

A fost atras de biserică încă de mic copil, prin prisma mamei sale, care i-a insuflat dragostea de Dum­nezeu. După absolvirea şcolii generale, a plecat la Bucureşti şi s-a înscris la Liceul „Sfântul Sava” din Capitală.

O întâmplare din primul an de studenţie avea să îi schimbe destinul. A făcut un pelerinaj la mănăstirile din Moldova şi cu această ocazie a fost fascinat de viaţa monahală. După vacanţă, cu gândul la preoţie, a abandonat Facultatea de Litere şi s-a înscris la Teologie, decis să devină preot. La 1 septembrie 1899 se întâmplă acest lucru. Bunul său prieten, Tudor Arghezi, se retrage la Mănăstirea Cernica, îmbrăcând rasa monahală pentru o perioadă de câțiva ani. „Porneam pe o cale nouă, nu din greșeală, nici din pripeală, ci după lungi cercetări în inima proprie și în inima unui amic intim. Și fapt este că acest prieten - azi idolul entuziasmelor literare românești - a îmbrăcat haina călugărească, în Mănăstirea Cernica, în aceeași toamnă în care eu m-am înscris student la teologie” (Gala Galaction în confesiunea „La Facultatea Teologică din București”).

În scurt timp după intrarea la Teologie, viitorul preot avea să îşi aleagă un nume. Se spune că, într-un pelerinaj la Mănăstirea Neamţ, Grigore Pişculescu a văzut scris pe un perete numele „Galaction” şi aşa s-a ales cu pseudonimul cunoscut astăzi. Tânărul student avea intenţia de a se călugări, iar „Galaction” ar fi trebuit să fie numele de călugăr.

 Până la terminarea Facultății de Teologie, Gala Galaction nu are decât preocupări de studiu. Susține examenul de licență în teologie cu titlul „Minunea din drumul Damascului”, iar la 1 ianuarie 1909, obține titlul de doctor în teologie. De asemenea, tot în acest an este numit defensor ecleziastic pentru Episcopia Olteniei și a Curții de Argeș. În urma unor acuzații nefondate care i se aduc, Gala Galaction este înlăturat din funcția de defensor ecleziastic, rămânând realmente fără nici o posibilitate materială de a-și întreține familia.

La 1 ianuarie 1920, Gala Galaction se dedică unei vaste și migăloase munci de traducere a Bibliei, care va dura aproape două decenii. La 1 aprilie 1922 (43 de ani), Gala Galaction hotărăște să intre în cinul clerical; așadar, în 20 septembrie 1922 este hirotonit diacon, apoi, a doua zi, preot. Este numit misionar al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor (între 1922 şi 1926), profesor titular la Catedra de Introducere și Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chișinău (1926-1941), decanul aces­teia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din Bucu­rești (1941-1947), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor (1954). În acelaşi an este ales şi deputat în Marea Adunare Naţională. Ajunge membru onorific al Academiei Române în anul 1955. În Israel, primăria ora­șu­lui din Ierusalim a numit o pia­țetă în amintirea sa, ca semn de apreciere a contribuției sale la promovarea înțelegerii între creștini și evrei în timpurile când omenirea a fost pusă greu la încercare.

Ca teolog, a publicat studii despre Noul Testament, articole, me­ditații, conferințe, predici. Între a­nii 1928 şi 1934 a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română (împreună cu pr. prof. Vasile Radu).

La data de 8 martie 1961, la vârsta de 81 de ani, după aproximativ 6 ani de grea suferință, marele om de cultură, teolog și scriitor Gala Galaction trece la cele veșnice, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica.

Citeşte mai multe despre:   Gala Galaction