Împotriva patimilor

Avva Sisoe a fost întrebat „în cât timp trebuie tăiate patimile?”. Bătrânul i-a zis: „Cum vine patima, tai-o de îndată”.

Viața părinților deșertului, o viață de încordare ascetică, era centrată în jurul despătimirii, care presupune lupta neîncetată cu patimile. În acest context apar în mai multe rânduri întrebări despre modul în care ai putea birui în această confruntare. De această dată Avva Sisoe dă un răspuns corect, care este valabil pentru majoritatea nevoitorilor.

Primul atac al patimilor se face la nivel de gând. Ba mai mult chiar, nici măcar pe palierul gândurilor conștien­te, ci mai adânc, la nivelul unor impulsuri fizice, mai ales dacă vorbim despre patimi trupești. Experiența decantată a părinților arată că cel mai eficient este să declanșezi lupta împotriva patimilor cât mai devreme. Trebuie să li te opui cât mai uite, înainte de a prinde rădăcini. Dar aceasta nu este singura cale posibilă. La Avva Iosif de la Panefisi, în apoftegma a treia, avem un detaliu în plus, care completează panorama. Dacă bătrânul spune unuia din cei care vin la el să taie patima de îndată, când aceeași întrebare este pusă de Avva Pimen, care avea cu totul alte înzestrări spirituale, răspunsul se modifică: „Lasă-le să intre și luptă-te cu ele”. Iar apoi a explicat: „Dacă lași patimile să intre și ajungi să le stăpâ­nești, ele te fac mai iscusit”.

Cu alte cuvinte, dacă te lupți cu patimile pe terenul inimii tale, ajungi să înveți mult mai multe despre felul în care funcționează sufletul, despre dinamica ispitelor și ofensiva inimii și a minții. Înțelepciunea părinților ascetici se naște în mare parte din cunoașterea psihologică pe care o dă experiența directă. Ei sunt cei care trăiesc, în primul rând, o viață conștientă. Își urmăresc cu atenție mișcările sufletului și își descoperă gândurile înaintea bătrânilor. Prin asemenea introspecție ghidată ajung să se cunoască bine și devin experți în războiul duhovnicesc. Cu alte cuvinte, devin iscusiți. Iar expe­-­ri­ența și înțelepciunea lor îi ajută nu doar să devină mai rezistenți în fața asalturilor ispitelor, ci și să poată la rândul lor să povățuiască, să îi ghideze pe ceilalți. Experiența duhovnicească îi face părinți potriviți pentru alții.

Dar calea extremă a luptei cu gândurile pătimașe în suflet nu este pentru toată lumea. Adesea un gând primit se infiltrează atât de adânc în inimă încât căderea este deja previzibilă. Șansele de biruință cele mai mari rămân de partea celor care refuză patima de la început și care își șlefuiesc atenția și discernământul, așa încât să poată observa orice mișcare a gândurilor rele.