Începuturile pelerinajului creştin la Ierusalim

În zilele noastre, mulţi credincioşi doresc să meargă în pelerinaj la Ierusalim şi în Ţara Sfântă pentru a călca prin locurile pe unde, în urmă cu 2.000 de ani, Hristos Domnul a vestit Evanghelia şi a suferit moarte pe Cruce pentru mântuirea noastră, iar a treia zi a înviat.

Când mergem la Ierusalim, parcurgem Drumul Crucii şi medităm la ce a făcut Hristos pentru mântuirea noastră. Călcăm pe pietrele pe care au mers de veacuri creştinii către Biserica Sfântului Mormânt, ţinta oricărui pelerinaj la Ierusalim.

Istoria pelerinajului la Ierusalim are o vechime documentară de 17 veacuri. Creştinii încă din primele veacuri ale Bisericii au dorit să ajungă la Locurile Sfinte de la Ierusalim. După ce creştinismul în anul 313 primeşte libertate de manifestare în Imperiul Roman de la Sfântul Împărat Constantin cel Mare, mama acestuia, Sfânta Împărăteasă Elena, merge la Ierusalim pentru a descoperi Locurile Sfinte ale creştinilor. Ea dispune săpăturile care duc la descoperirea Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos.

„După cum știm de la scriitorii bisericești Socrate, Teodorit, Sozomen, Rufin, Ieronim, Supliciu, Ambrozie, care relatează identic detaliile istorice cu privire la descoperirea Cinstitei Cruci, aceasta a fost descoperită în anul 325 de către Împărăteasa Bizanțului, Sfânta Elena. Αceasta, venind la Ierusalim, a distrus templul Afroditei, care fusese construit peste Mormântul Domnului, și a curățat locul.”

Aici „unde a găsit Crucea și Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos, Împărăteasa Elena a zidit din temelii Sfânta Biserică a dumne­zeieștii Învieri a lui Hristos, la porunca fiului ei, Constantin, căruia îi vestise îndată despre aceste descoperiri” (Scurtă istorie a bucăților în care a fost împărțită Cinstita Cruce, pemp­tousia.ro.).

Atunci se pun bazele complexului eclesial ce poartă până astăzi numele de Biserica Sfântului Mormânt şi care cuprinde în interior mai multe biserici şi capele. Este cel mai reprezentativ loc de pelerinaj pentru lumea creştină până astăzi.

Primele mărturii legate de pelerinajul de la Ierusalim le avem din secolul al 4-lea, din consemnările celebrei pelerine iberice Egeria. Ea merge la Ierusalim şi ţine un jurnal în care descrie Locurile Sfinte şi impresionantele slujbe ce se oficiau aici, mai ales în Săptămâna Mare, de Paşti şi de Rusalii. Acest jurnal ne arată că pelerinajul la Ierusalim era dezvoltat încă din secolul al 4-lea, deci la câţiva ani după edificarea bisericilor de pe locurile din Palestina legate de activitatea mesianică a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

De atunci şi până astăzi, milioane de creştini au mers în pelerinaj la Ierusalim, mai ales către Biserica Sfântului Mormânt, unde se află Golgota, locul Răstignirii Mântuitorului şi mormântul unde a fost pus trupul Său şi care este gol, ceea ce mărturiseşte Învierea Lui. Pe piatra Sfântului Mormânt se pogoară în fiecare an, în Sâmbăta Mare, Sfânta Lumină, pe care şi noi o primim în noaptea pascală în bisericile de pe cuprinsul ţării noastre mărturisind Învierea lui Hristos.