Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Jocul perfid al indiscreției

Jocul perfid al indiscreției

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Pr. Alexandru Pripon - 04 Octombrie 2020

Ochii care nu se văd observă atent fiecare mișcare făcută, scrutează cotloane aparent bine ascunse și văd deslușit orice detaliu al vieții noastre. Iar acest lucru este ­valabil (nu exclusiv, din păcate, însă preponderent) într-un spațiu încă prea puțin cunoscut și securizat, dar care a devenit nu doar accesibil, ci și indispensabil multora, în special tinerilor: mediul on-line. Oricâte măsuri de precauție ne-am lua, o mare parte din acțiunile noastre pe internet este perfect vizibilă pentru persoanele care au cunoștin­țele și mijloacele necesare, motivația acestora variind între interes comercial și rea voință. Uneori, măcar la nivel declarativ, nu ne pasă. Dar sunt momente în care existența noastră poate fi bulversată de efectele unei expuneri neatente la jocul perfid al indiscreției.

Suntem prea adesea ca o carte deschisă pentru cei interesați de viața noastră și de obiceiurile pe care le avem. Abia privim în jur, preocupați de ceea ce facem. Sau suntem foarte atenți, dar numai la reacțiile unui public-țintă, pe care ne dorim să îl populăm cu spectatori încântați ai evenimentelor principale din viața noastră, „fani” ai fotografiilor și gândurilor, mai mult ori mai puțin originale, așezate la tot pasul pe rețelele sociale. Ne comportăm previzibil și transparent, devenind, cumva, niște produse ușor cosmetizate, așezate într-o vitrină, în văzul tuturor. La vânzare sau, parte dintr-o promoție stranie, disponibile gratuit...

Avertismentele apărute pe internet - unele parcă exagerat de insistente, ca urmare a efectelor legii privind protecția datelor personale - ne aduc aminte că fiecare site poate plasa în computerul nostru anumite fișiere (cookies). Acestea pot fi utilizate fie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența utilizatorilor în acel spațiu web, fie pentru a „învăța” preferințele noastre în materie de cumpărături și nu numai. Există, însă, fișiere (tracking cookies) folosite pentru a urmări activitatea internauților și toate paginile pe care le vizitează. Astfel, orice mișcare ne poate fi supravegheată și contorizată.

Nu toate site-urile afișează avertismente privitoare la fișierele utilizate, încălcând legea menționată mai sus (GDPR), sau afișează câteva propoziții, generice, copiate din alte surse, doar pentru a mima situarea în perimetrul legal. Adevărul este, însă, că ar putea scrie acolo orice. Odată ce ne-am obișnuit cu mesajul apărut pe mai fiecare pagină web vizitată, avem tendința de a scăpa rapid de avertisment, închizând fereastra (pop-up) apărută sau apăsând imediat pe „OK”, „am înțeles”, „sunt de acord” (depinde de site). Iar efectul este contrar celui pe care și l-au imaginat inițiatorii demersului: în proporție covârșitoare, utilizatorii internetului sunt dispuși acum să ignore aproape orice mesaj de avertizare apărut în spațiul virtual.

După cum sunt foarte mulți dispuși să ignore pericolul la care sunt supuși cei tineri, mai ales copiii, lăsați să hălăduiască, nesupravegheați și neîndrumați corespunzător, prin toate cotloanele internetului. Piraterie, pornografie, informații false ori ­nepotrivite vârstei lor, tentații nenumărate (droguri, violență, alcool etc.), toate sunt disponibile și la numai un clic distanță. Am face orice pentru a-i feri pe copiii noștri de toate aceste lucruri pe stradă, la școală ori în alte locuri convenționale, dar îi lăsăm neprotejați în calea oricărui posibil dezastru on-line. Mai mult, le punem la dispoziție telefoane inteligente, tablete sau note­book­uri, fericiți că își găsesc o preocupare care să ne ofere ­nouă, celor responsabili, timp ­liber și liniște.

Postăm adesea poze în care apar fiii și fiicele noastre, punem la dispoziția publicului larg programul lor la școală și locurile pe unde merg la joacă, fără teama că toate aceste informații ar putea fi utilizate de vreo persoană cu probleme pentru a-și duce la îndeplinire cine știe ce plan monstruos.

Într-un raport întocmit de CEOP - Centrul pentru Exploatarea Copiilor și Protecția ­­On-line (organizație aflată în cadrul NCA - Agenția Națională de combatere a Criminalității din Marea Britanie), în anul 2013, se arată că, pe lângă toate pericolele imaginabile, foarte mulți tineri sunt șantajați cu dezvăluirea unor informații compromi­țătoare către familii sau prieteni și obligați să pună la dispoziția șantajiștilor fotografii ori înregistrări video cu un conținut pornografic. Printre cei șantajați, sublinia raportul, se aflau mulți minori cu vârste mici, începând de la 8 ani! Unul dintre șantajiști păstra imaginile îngrozitoare într-un fișier cu numele „SCLAVI”. Câțiva dintre copiii amenințați, nemaisuportând teroarea, au încercat să își facă rău, iar unul chiar s-a sinucis. Și numărul minorilor expuși șantajului este în creștere…

Informațiile de mai sus le pot părea cunoscute multora, ori neinteresante. Ne-am obișnuit să fim alimentați cu știri despre tragedii și pericole iminente, mai ales pe internet. Dar, în tot vălmășagul de informație nefiltrată, există amănunte care ne pot salva. După cum tot acolo se ascund, cu o înfiorătoare viclenie, ochii care nu se văd și care se uită atent la fiecare mișcare făcută, scrutează cotloane aparent bine tăinuite și văd deslușit orice detaliu al vieții noastre. Acolo, în mediul on-line, într-un spațiu încă prea puțin cunoscut și securizat, dar care a devenit nu doar accesibil, ci și indispensabil multora, în special tinerilor. Acolo, adesea, ne abandonăm copiii, pe care nu îi mai învățăm să se roage, pe care îi ferim de credință și de preceptele morale, sănătoase (asta pentru că ne învață unii că religia nu este bună și ar trebui să dispară cu desăvârșire din școli), dar îi învățăm, cu bună știință, să utilizeze instrumente complicate și nu îi împiedicăm să navigheze nestingheriți prin hățișurile web, neatenți la primejdiile din cale, inclusiv la jocul perfid al indiscreției...

Citeşte mai multe despre:   online