Liturghia ca rugăciune a rugăciunilor

Cea mai importantă slujbă a Bisericii Ortodoxe este Sfânta Liturghie. Ea este o încununare a tuturor rugăciunilor pe care le facem noi creștinii ortodocși. De aceea, o putem numi rugăciunea rugăciunilor, adică cea mai importantă rugăciune din Biserică, în care trăim plenar Jertfa mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos.

Părintele profesor Ion Bria ne spune că „Liturghia este un mediu de prezență și putere divină, o comuniune de har dumnezeiesc, o bucurie pascală peste veacuri”.

Starea de rugăciune este o bucurie pascală la care putem ajunge când trăim cu toată ființa noastră fericirea întâlnirii cu Hristos Euharistic în Sfânta Liturghie. Și aceasta, pentru că „Liturghia este manifestarea obiectivă a unei prezențe ipostatice a Fiului, fiindcă pe Sfântul Altar se află Însuși Domnul”, după cum arată părintele profesor Ion Bria: „Preoții stau înaintea Sfântului Jertfelnic ca înaintea Tronului pe care Se proslăvește neîncetat Fiul”.

Această realitate a prezenței Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în Sfânta Euharistie pe Sfânta Masă din Sfântul Altar la Sfânta Liturghie este mărturisită de preot înainte de împărtășire, când rosteşte rugăciunea: „Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfânt locașul Tău și de pe Tronul slavei Împărăției Tale și vino ca să ne sfințești pe noi, Cel ce sus împreună cu Tatăl șezi și aici, în chip nevăzut, împreună cu noi ești. Și ne învrednicește, prin mâna Ta cea puternică, a ni se da nouă Preacuratul Tău Trup și Scumpul Tău Sânge și, prin noi, la tot poporul”.

Această rugăciune ne arată că Domnul Iisus Hristos este prezent euharistic în Sfânta Liturghie, iar în acelaşi timp este pe „Tronul slavei” împreună cu Dumnezeu Tatăl. Acest lucru este mărturisit şi de rugăciunile rostite de preot înainte de a se împărtăşi când afirmă că elementele euharistice sunt Trupul şi Sângele lui Hristos: „...cred că acesta este Însuşi Preacuratul Tău Trup şi acesta este Însuşi Scumpul Tău Sânge”.

Noi ştim că cea mai simplă definiţie a rugăciunii este: convorbirea noastră cu Dumnezeu. Pornind de la această definiţie, când suntem în cadrul Sfintei Liturghii, rugăciunea noastră este o convorbire directă, văzută cu Dumnezeu Cuvântul Cel Întrupat, care este prezent în faţa noastră în chip euharistic. De aceea Îi mulţumim Bunului Dumnezeu că „ne-a învrednicit de cereştile şi nemuritoarele Sale Taine” şi ne rugăm „să mântuiască pe poporul Său”, „pace lumii” să dăruiască, pentru că „darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la El, Părintele luminilor...”