Maica Domnului, Maica noastră

Sfânta Fecioară Maria este numită de Biserică: Maica Domnului, Slăvita Stăpâna Noastră de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioară, exprimând sintetic învăţătura de credinţă ortodoxă mariologică formulată la Sinoadele ecumenice. Ea este cea care L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu şi de aceea o numim Născătoare de Dumnezeu. Iar pentru că a fost Fecioară înainte de Naşterea Fiului lui Dumnezeu, în timpul naşterii şi după naştere o numim Pururea Fecioară.

Despre Maica Domnului ca Pururea Fecioară şi Născătoare de Dumnezeu părintele profesor George Florovsky spune: „Termenul «pururea Fecioară» (aeipárthenos) a fost decretat de către Sinodul V ecumenic (553). De cealaltă parte, termenul «Născătoare de Dumnezeu» (Theotókos) reprezintă mai mult decât un simplu nume onorific. Este, mai degrabă, o adevărată definiție dogmatică cuprinsă într-un singur cuvânt - Theotókos”. Şi tot el scrie: „Întreaga învățătură dogmatică despre Maica Domnului poate fi rezumată în aceste două denumiri: Maica Domnului și cea pururea Fecioară. Ambele poartă pecetea autenticității Bisericii sobornicești, o pecete cu adevărat universală”. 

Născându-L pe Dumnezeu Cuvântul, Preasfânta Fecioară Maria este Maica Domnului, pe care imnografia bisericească o măreşte cântând: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim”.

În fiecare zi ne rugăm Maicii Domnului şi-i cerem ajutorul spunând: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi”. Pentru că noi ştim că ea este „mirarea cea mare a îngerilor, propovăduirea prorocilor, podoaba cea aleasă a arhanghelilor, întărirea cea tare a mucenicilor, lauda cea preamărită a apostolilor, povă­țuitoarea cea tare a călugărilor, înfrânarea cea tare a postitorilor, curăția și slava fecioarelor, veselia cea lină a maicilor, înțelepciunea și învățătura pruncilor, cârmuitoarea săracilor și a văduvelor; îmbrăcăminte celor goi, sănătate celor bolnavi, izbăvire celor robiți; liniște celor de pe mare, liman bun celor înviforați, povățuitoare neostenită celor rătăciți, mergere ușoară celor călători, odihnă bună celor osteniți, acoperământ și scăpare celor asupriți; nădejde celor fără de nădejde, ajutătoare celor lipsiți; celor săraci bogăție neîmpuținată, celor întristați de-a pururea mângâiere, celor pe care nu-i iubește nimeni iubire cu smerenie; celor păcătoși mântuire către Dumnezeu; tuturor creștinilor ocrotire tare, ajutătoare nebiruită și folositoare”.