Două fenomene aparent asemănătoare au marcat istoria noastră recentă, exilul intelectualilor din vremea comunismului și exodul românilor din ultimii 33 de ani. Deşi termenii „exil” şi „exod” au în
Martirii, modelul jertfelnic de urmare a lui Hristos
Sfinţii Mucenici L-au mărturisit pe Hristos cu preţul vieţii. Ei sunt creştinii care, pentru credința lor, au fost martirizaţi pentru mărturisirea Evangheliei lui Hristos. Mucenicii sunt nenumărați: bărbați, femei, tineri, bătrâni și copii, fiind toţi cunoscuți de aghiografia eclesială din diferite veacuri. Ei sunt la loc de cinste în viaţa Bisericii, pentru că sunt modelele excepţionale de urmare a lui Hristos. Pe jertfa martirilor s-a zidit Biserica, iar mărturia lor stă la baza modelului creştin de mărturisire a Domnului nostru Iisus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul neamului omenesc.
Între martiri se numără şi Marii Mucenici Serghie şi Vah pe care-i sărbătorim astăzi în Biserica Ortodoxă. Atât din actul lor martiric, cât şi al celorlalţi mucenici din veacurile primare aflăm modul în care s-au rugat înainte de a se jertfi pentru credinţa lor în Hristos.
Imnografia zilei ne arată slava de care se bucură martirii în Împărăţia lui Dumnezeu: „În lăcaşurile cele mai presus de lume, sufletele voastre cele fără prihană, înţelepţilor Mucenici, Hristos Dumnezeu le-a primit. Că voi, cât aţi fost pe pământ, aţi slujit Lui întru credinţă, pe fraţii voştri slujindu-i şi cu binefacerile tămăduirilor în dar miluindu-i. Iar prin pătimirile voastre cele ce pentru Hristos le-aţi îndurat, v-aţi asemănat Lui şi întru El acum vă bucuraţi. Pentru aceasta, prăznuind astăzi adormirea voastră şi intrarea în cămările cereşti, după vrednicie slăvim pe Dumnezeu, Cel ce v-a mărit pe voi”.
Ei L-au mărturisit pe Hristos până la sânge, fiind întăriţi de Dumnezeu, lucru pe care-l mărturisim în slujba Utreniei de astăzi: „Doamne, Cel ce i-ai întărit pe Mucenici întru nevoinţele lor, şi le-ai dat putere să Te mărturisească până la sânge, iar acum între cetele Sfinţilor i-ai aşezat, dăruieşte-ne şi nouă până la sfârşit să Te lăudăm şi, întru răbdarea ispitelor şi a necazurilor, să dobândim ca şi ei mântuirea sufletelor noastre”.