Mucenicii, primii sfinţi ai Bisericii

Biserica îi cinsteşte pe sfinţii din primele veacuri creştine. Ei sunt creştini care prin viaţa lor au bineplăcut lui Dumnezeu şi astfel s-au învrednicit de sfinţenie. Aceştia sunt modele de trăire duhovnicească, de adevărată vieţuire creştină, care prin faptele lor aduc doxologie Preasfintei Treimi. Ei sunt oamenii ajunşi la desăvârşire prin viaţa lor plină de evlavie. Nici un neam creştin nu este lipsit de darul sfinţeniei.

Între ei la loc de cinste se află sfinţii mucenici pe martiriul cărora s-a zidit Biserica. Pe mucenici îi găsim în toată istoria Bisericii. Încă de la începutul creştinismului, de la primul martir, Sfântul Arhidiacon Ştefan, creştinii i-au cinstit ca sfinţi pe mucenici imediat după sfârşitul lor martiric, în cele mai multe cazuri. Lucru subliniat şi de faptul că pe mormintele lor creştinii au zidit biserici. Cum este şi cazul celei de la Niculiţel, din nordul Dobrogei, care a fost construită peste mormântul Sfinţilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip, pe care-i sărbătorim astăzi.

Ei sunt consideraţi de istoriografia bisericească românească martiri străromâni. Alături de ei mai avem şi alţi martiri pe teritoriul ţării noastre, care arată vechimea bimilenară a creştinismului la noi.

Cultul martirilor îl avem din primele veacuri creştine, mai exact din timpul persecuţiilor împăraţilor romani împotriva creştinilor din imperiul lor. Cinstirea sfinţilor mucenici s-a născut ca o manifestare firească a credinţei creştine, pe care martirii au mărturisit-o cu preţul vieţii. Curajul lor în faţa chinurilor la care au fost supuşi i-a făcut pe mulţi să treacă la creştinism.

Martirii din primele veacuri creştine sunt în primul rând rezultatul politicii anticreştine a unora dintre împăraţii Romei. Astfel, din secolul 1 şi până în secolul 4 au existat sute de persecuţii generale, regionale sau locale în cadrul Imperiului roman împotriva creştinilor.

Teritoriul ţării noastre a fost binecuvântat de existenţa sfinţilor şi mai ales a martirilor încă din primele veacuri creştine. Aceşti martiri sunt o mărturie a puterii credinţei creştine a înaintaşilor noştri şi un exemplu pentru noi cei de astăzi de urmare a lui Hristos.