Nu avem nevoie de vorbe meșteșugite și nici de unele pretențioase pentru a ne bucura de ceea ce ne oferă „Ziarul Lumina”

Încă de la apariția sa, în anul 2005, „Ziarul Lumina” a oferit cu conștiin­cio­zitate publicului infor­mații dintre cele mai variate privind dinamica vieții religioase oglindită în știri, reportaje, interviuri sau documentare, precum și informații pertinente privind societatea în care trăim, fără ca acestea să fie marcate de goana după senzațional. El constituie totodată și un reper de moralitate, un instrument propice pentru promovarea binelui și frumosului.

Sunt onorat să mă alătur la ceas aniversar acelora care au scris și au citit dragul nostru ziar în tot acest timp. Așa cum se întâmplă adesea într-un astfel de moment deosebit, fiecare dintre noi își amintește de propria legătură cu „Ziarul Lumina”. În cazul meu, încă de când am ținut în mâini pentru prima oară o ediție, am fost cuprins de bucurie, văzându-l ca o expresie a râvnei pentru cele sfinte, ca o modalitate binevenită pentru a ne apropia de Dumnezeu, de Biserică și de oameni.

Citind adesea „Ziarul Lumina”, cu timpul a apărut și dorința de a nu mai fi doar cititor, ci și autor. Însă, văzând în paginile lui personalități marcante ale culturii și duhovniciei, îmi era teamă să nu confund curajul cu îndrăzneala nesăbuită sau elanul creator cu necugetarea.

Încă de când eram unul dintre numeroșii studenți ai Facul­tății de Teologie din București, profesorii noștri ne îndemnau să propunem articole redacției, însă teama de a nu dezamăgi nu-mi dădea pace. Amin­tindu-mi de spusele Mântuitorului, că „nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o așază în sfeșnic, pentru ca aceia ce intră să vadă lumina” (Luca 8, 16-17), mi-am luat inima în dinți și am trimis primul meu articol.
Am scris pentru că simțeam nevoia, eram însu­flețit de dorința sinceră și curată de a transmite chiar și numai o frântură din dragostea mea pentru cele învățate, iar publicarea mi-a accentuat râvna lucrătoare spre bine.

De la început am văzut că autorii și cititorii sunt o mare familie în cadrul ziarului, toți călăuziți de Dumnezeu în toată clipa, și mai ales atunci când ne dorim să participăm la răspândirea mesajului dumnezeiesc într-o lume care are întotdeauna nevoie de cuvânt viu și lucrător prin iubire. După cum le-a promis Mântuitorul apostolilor Săi, Duhul Adevărului ne va călăuzi la tot adevărul și ne va învăța ce să spunem atunci când avem trebuință de aceasta (Ioan 16, 13).

Nu avem nevoie de vorbe meșteșugite și nici de unele pretențioase pentru a ne bucura de ceea ce ne oferă „Ziarul ­Lumina”. Scrisul simplu, dar încărcat de har este acela care aduce roadă. Bineînțeles, responsabilitatea și deontologia jurnalismului autentic rămân, dar în articolele oferite avem mai mult decât atât, avem emoția și bucuria întâlnirii, a apropierii dintre autor și cititor.