O chilie păstrătoare a tradiției românești în Muntele Athos (II)

Părintele David Cojocaru și-a dus cu multă răbdare și demnitate crucea exilului, iar atunci când a aflat o cale de întoarcere, a revenit în mănăstirea pe care a cunoscut-o încă din tinerețe, râvnind să rămână întru ascultarea Domnului până la sfârșitul zilelor.

A fost reprimit în obștea mănăstirii și încadrat, pentru o perioadă, ca paznic al acesteia, primind și alte ascultări pe care le-a împlinit cu foarte multă râvnă. Tocmai pentru această râvnă a sa, concretizată în 25 de ani de ucenicie, a fost recomandat să fie hirotonit ierodiacon. Slujba Hirotoniei a fost săvârşită de către Mitropolitul Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei, Patriarhul de mai târziu al României, în Catedrala Mitropolitană din Iași, în ziua de 28 februarie 1971.

În luna iunie 1975 s-a retras la Mănăstirea Secu, iar la puțin timp după acest moment a plecat către Muntele Athos, în aceeași perioadă cu părintele Petroniu și alți călugări din Ținutul Neam­­țului, viețuind o perioadă la Schitul Prodromu, după care, pentru puțin timp, la Mănăstirea Marea Lavră.

După o vreme s-a retras la o chilie unde vieţuiseră câțiva călugări români din Basarabia, trecuți, între timp, la cele veș­nice, ieromonahii Antonie și Teodosie, Chilia Kazanskaia, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Procopie”, unde se află și o copie în miniatură a cunoscutei icoane de la Kazanskaia. Înaintea celor doi ieromonahi din Basarabia viețuise la chilie un monah bulgar, Cosma.

A trăit în smerenie, într-o chilie aproape părăsită, care avea nevoie de multe reparații, și a trudit din greu, uneori muncind cu ziua la diferite mănăstiri și chilii pentru a se putea întreține.
Tăcerea și smerenia au fost cea mai mare lucrare a părintelui ierodiacon David. Iubea rugăciunea și singurătatea, iar locul ales pentru viețuire îl încuraja în acest sens, mai ales că din chilia sa nu se vedea decât, departe în zare, marea, iar în rest, munții dimpre­jur, care așterneau o adâncă pace și liniște asupra locurilor și oamenilor.

Doar câteva chilii aflate în zonă, cum ar fi Colciu, Bogorodița, ori cele de la Iufta: Sfântul Nicolae, Sfântul Ilie ori Sfântul Ipatie, ofereau rareori părintelui David posibilitatea de a se întâlni cu frații români și cu cei care se nevoiau în timpul viețuirii sale la Muntele Athos.

Cu puțin timp înainte de a trece la cele veșnice (în anul 2005), Dumnezeu a rânduit ca la această chilie să vină părintele Timotei, ieromonah din Eparhia Aradului, Ienopolei și Hălmagiului, care dorise să-și petreacă anii slujirii sale în acest loc atât de cunoscut al Ortodoxiei.

A locuit împreună cu părintele David trei ani (până în anul 2008). Din mărturiile părintelui Timotei, care i-a devenit împre­ună-vie­țuitor în chilia de la Kazanskaia, putem spune că părintele David s-a bucurat de săvâr­șirea Sfintei Liturghii, de la care nu a lipsit vreodată, aceasta fiind oficiată tot mai des de părintele Timotei, după mulți ani de lipsă a unui preot slujitor.

Deși era bolnav și vârstnic, cu puterile împuținate, venea cu bucurie la toate slujbele, mai ales la Sfânta Liturghie, dar și la slujba Utreniei ori a Vecerniei, bucurându-se că Dumnezeu i-a trimis un ucenic care să-i continue rugăciunea și tradiția în modesta chilie.

Tot prin rânduiala lui Dumnezeu, oameni binevoitori din România au ajutat la înnoirea acestei chilii şi la extinderea ei. S-au mai construit câteva încăperi, biserica a fost restaurată, iar încăperea de lângă biserică a devenit un adevărat pridvor ce oferă posibilitatea, mai ales la zile de sărbătoare sau de hram, să participe mulți monahi și credincioși care vin să-l cinstească pe ocrotitorul acestei chilii, Sfântul Mare Mucenic Procopie (prăznuit la 8 iulie) și icoana Kazanskaia.

Mănăstirea Pantocrator, în subordinea căreia se află, a acordat binecuvântare pentru înnoirile din ultimii ani și pentru continuarea unei vechi tradiții de rugăciune în acest loc.

M-am bucurat să fiu și eu pelerin la singuratica chilie, să văd cum lucrurile s-au schimbat și cum darul lui Dumnezeu a lucrat asupra acestui loc retras din Grădina Preacuratei.

Prea puțin cunoscută în mediile eclesiale, chiar și în cele ­athonite, chilia oferă adâncă li­niște, dăruind multă pace celor care poposesc acolo.

Nu pot uita cum, într-o zi fierbinte de vară, în vecinătatea măs­linilor și a viței-de-vie din care se pregătește Sângele Domnului, am primit mărturii frumoase ale viețuitorilor de acum, părintele Timotei dimpreună cu ucenicul său Varsanufie, despre istoria puțin cunoscută a chiliei și mai ales despre părintele David, care a trecut la Domnul în ziua de 4 august 2008, bucuros să știe că această chilie va merge mai departe, iar numele celor care s-au nevoit în acel loc vor fi mereu pomenite la Sfânta Liturghie.

Întâmplător sau nu, în ziua de 24 octombrie, când s-a născut ierodiaconul David, sunt prăz­nuiți Sfinții 7 Tineri din Efes, precum și icoana Kazanskaia, iar în ziua de 4 august (trecerea la cele veșnice a părintelui David) sunt din nou pomeniți Sfinții 7 Tineri din Efes. Dumnezeu rânduise ca monahul nemțean, născut în ziua cinstirii cunoscutei icoane Kazanskaia, să fie străjer pentru vreo 30 de ani al smeritei chilii păstrătoare de tradiție monahală sfântă.

Cred că este darul lui Dumnezeu asupra vechilor chilii româ­nești, care, atunci când sunt refăcute sau înaintate, dau mărturie despre evlavia călugărilor români de acum şi de altădată, nevoitori în aceste locuri alese ale Muntelui Athos.