O nouă apariţie editorială la Editura BASILICA

La Editura BASILICA a Patriarhiei Române a apărut de curând, cu binecuvântarea Prea­fericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, volumul „Frumuseţea liturgică ortodoxă - icoană a frumuseţii cereşti: istoria, arta confecţionării şi semnificaţiile teologico-simbolice ale obiectelor de cult”. Lucrarea părintelui arhimandrit Dionisie (Dumitru) Constantin, consilier patriarhal coordonator, Atelierele Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă ale Patriarhiei Române, a fost alcătuită sub îndrumarea pr. prof. dr. Viorel Sava de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi și reprezintă teza sa de doctorat, susţinută public în luna septembrie 2019, în cadrul Şcolii Doctorale a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi.

Volumul părintelui Dionisie Constantin, ce însumează 700 de pagini, cuprinde o amplă introducere, patru capitole, concluzii generale şi bibliografia selectivă. În partea introductivă, autorul explică necesitatea tratării temei, subliniind faptul că „o Biserică atât de liturgică, aşa cum este Biserica Ortodoxă Română, are nevoie de o astfel de lucrare pentru a-i ajuta pe participanţii la slujbele divine să pătrundă în tainele care se ascund în spatele a ceea ce vedem în biserică, între acestea, un loc important avându-l obiectele de cult”, se precizează în Cuvântul înainte al lucrării.

În primul capitol, intitulat „Temeiuri biblice şi patristice ale obiectelor şi veşmintelor de cult şi ale gesturilor liturgice”, autorul prezintă originea şi dezvoltarea cultului creştin, lăcaşul de cult, preoţia, veşmintele preoţeşti şi obiectele liturgice în Vechiul Testament şi în Noul Testament, interferenţe şi deosebiri între cultul iudaic şi cultul creştin.

În al doilea capitol, „Istoria confecţionării obiectelor de cult şi veşmintelor liturgice - obiectele de cult în perioada primară a Bisericii”, autorul intră în tratarea temei propriu-zise, dezvoltând istoricul, semnificaţiile teologice şi simbolice, precum şi utilitatea în cult a obiectelor liturgice folosite în cadrul sfintelor slujbe: obiecte de cult din metal (Sfântul Disc, Sfântul Potir, Copia, Steaua, Linguriţa, Sfântul Chivot, Cădelniţa, Ripida); obiecte liturgice din stofă (Sfântul Antimis, Acoperămintele sfintelor vase, Sfântul Aer, Sfântul Epitaf, Stiharul, Orarul, Mânecuţele, Epitrahilul, Brâul, Felonul); sfintele icoane.

În capitolul al treilea, „Icoane, obiecte din metal şi din lemn sculptat, veşminte şi broderii. Influenţe în arta bisericească românească din Răsărit şi Apus”, părintele Dionisie Constantin, atunci când se referă la obiectele de cult, îşi ordonează materialul pe trei perioade istorice, şi anume: perioada antică, perioada medievală (sec. 9-16) şi perioada de tranziţie de la medieval la modern (sec. 17-18).

Ultimul capitol tratează despre „Situaţia actuală a confecţionării şi distribuirii obiectelor de cult şi veşmintelor liturgice” în Patriarhia Română. „În prima parte, autorul face o radiografiere a situaţiei confecţionării obiectelor de cult în spaţiul românesc, pe parcursul secolului al 19-lea, reliefând, totodată, atitudinea autorităţilor civile faţă de tezaurul religios, atitudine reflectată într-o serie de legi care, aşa cum se ştie, uneori au fost favorabile Bisericii, alteori păguboase şi pentru Biserică, şi pentru tezaurul ei. Un subcapitol aparte este dedicat intervalului 1918-1948, perioada primilor Patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Miron şi Nicodim, când activitatea de confecţionare a obiectelor de cult pe pământ românesc începe să se înfiripeze. Aici autorul arată, cu multe detalii şi pe baza documentelor descoperite în Arhivele Sfântului Sinod, în bibliotecile Patriarhiei Române şi în Arhivele Statului, istoria fascinantă şi tumultuoasă legată de începuturile acestei activităţi noi pentru Biserica noastră. Spaţiul cel mai larg în iconomia acestui capitol îl ocupă perioada Patriarhului Justinian, care, deşi a păstorit şi a cârmuit Biserica în vremuri grele, datorită diplomaţiei sale şi a spiritului administrativ-gospodăresc de excepţie, a reuşit să menţină active Atelierele Patriarhiei şi să realizeze obiecte de cult de mare valoare artistică şi spirituală, folosind strategii pe care doar genialitatea sa le-ar fi putut crea, ca să menţină lucrătorii laici şi clerici în activitate şi ca să producă ceea ce era necesar pentru desfăşurarea în condiţii normale, fireşti, a cultului divin în bisericile noastre din oraşe şi sate” (Cuvânt înainte, p. 13). În ultima parte a capitolului al patrulea, părintele Dionisie Constantin prezintă situaţia actuală a Atelierelor Patriarhiei Române. „În ultimii paisprezece ani, activităţile Atelierelor Patriarhiei Române au desfăşurat o activitate a cărei amploare nu a fost cunoscută până acum în istoria lor. Înnoirile care s-au produs, diversificarea activităţilor, îmbunătăţirea calităţii vaselor liturgice şi altele asemenea sunt datorate proiectelor de înnoire coordonate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi duse la împlinire prin eforturile consilierului Preafericirii Sale, părintele arhimandrit Dionisie Constantin” (Cuvânt înainte, p. 14).

Finalul lucrării este dedicat concluziilor şi prezentării bibliografiei generale, constituită din izvoare patristice, izvoare documentare, dicţionare şi enciclopedii, lucrări generale, studii şi articole.