Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
O venerabilă călugăriță a Mănăstirii Văratic a trecut la Domnul
La Marele Praznic al Arătării Domnului la râul Iordan, când s-au sfințit apele prin Botezul Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când cerurile s-au deschis, în timpul Epiclezei, în cadrul Sfintei Liturghii, a trecut la Domnul monahia Glicheria Mănăstireanu, la vârsta de 98 de ani.
Născută pe nume Eugenia, din părinți binecredincioși, Neculai și Elena, fiind unul dintre cei 9 copii (3 surori și 6 frați), după absolvirea școlii gimnaziale, la vârsta de 17 ani a intrat în viața monahală, la Mănăstirea Văratic. În timpul viețuirii sale ca monahie, a fost un exemplu pentru toate surorile și maicile din mănăstire, prin îmbinarea rugăciunii cu ascultarea, cu smerenia și tăierea voii, atât de necesare vieții monahale. A îndeplinit mai multe ascultări în cadrul mănăstirii. Ascultarea ca economă a mănăstirii a îndeplinit-o cu multă responsabilitate, în perioada cea mai grea, atunci când în mănăstire era în vigoare Decretul 401. A fost un exemplu de călugăriță, un model pentru multe generații de monahii, statornică în această viețuire, cu toate greutățile de atunci, din perioada comunismului.
A fost primitoare de pelerini, dar și de oaspeți de seamă, ce poposeau în căsuța ei, precum Constantin Ciopraga, Lily Teodoreanu, Draga Olteanu-Matei, medici de renume și alte personalități, care o respectau foarte mult. După anii ‘90 a fost trimisă la Mănăstirea Războieni, ca egumenă, pentru a se ocupa de reînființarea și coordonarea acestei mănăstiri.
Fie ca Dumnezeu să-i primească sufletul în Împărăția Cerurilor, să fie o rugătoare la Tronul ceresc și pentru noi, cele care am rămas slujitoare în această viață.