Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Ortodoxia şi Oştirea

Ortodoxia şi Oştirea

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Ștefan Popa - 27 Octombrie 2013

În fiecare an, la 25 octombrie, românii au fericitul prilej de a sărbători Ziua Armatei României. În fiecare an la 26 şi 27 octombrie, Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfântul Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir şi respectiv pe Sfântul Dimitrie cel Nou Basarabov, Ocrotitorul Bucureştilor. Nu este numai o coincidenţă, ci o îmbinare armonioasă a celor două simboluri eterne ale naţiunii române, oştirea şi ortodoxia.

Aşezată la răscruce de drumuri europene şi interese politice, România, în decursul istoriei bimilenare, şi-a probat răbdarea, curajul, eroismul şi patriotismul cetăţenilor ei. Aşadar, sunt cunoscute vitejia, eroismul şi patriotismul marilor voievozi români (Mircea cel Bătrân, sfântul voievod Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Bine-credinciosul voievod Constantin Vodă Brâncoveanu ş.a.) care au luptat până la supremul sacrificiu, apărând glia, neamul şi credinţa strămoşească. Este semnificativ şi profund răspunsul dat de voievodul Mircea cel Bătrân lui Baiazid (1395) „Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul”.

Oştirea a fost, este şi trebuie să fie în continuare o instituţie de prestigiu a statului nostru, păstrătoarea tradiţiilor militare şi a valorilor de înaltă ţinută etică, spirituală, militară şi civică: adevărul, dreptatea, demnitatea, onoarea, gloria, iar membrii armatei, fie că sunt ofiţeri, subofiţeri, maiştrii militari, gradaţi profesionişti sau personal civil contractual, trebuie să fie tot mai respectaţi de societatea civilă, de instituţiile statului, pentru că ei sunt cei care îşi riscă viaţa în orice moment, în ţară sau în afara acesteia, pentru apărarea interesului naţional al României şi nu numai.

Biserica Ortodoxă Română constituie o emblemă de suflet şi de reprezentativitate pentru România. Ortodoxia se bucură încă de respectul şi aprecierea românilor, mulţi dintre aceştia purtându-o în adâncul sufletului lor, tocmai pentru că este păstrătoarea patrimoniului spiritual şi a credinţei ortodoxe autentice ale primelor patru veacuri creştine.

Biserica Ortodoxă Română a văzut dintotdeauna în Patrie un altar de slujire şi de jertfă, un loc sfânt dăruit şi binecuvântat de Dumnezeu. Fiecare colţ de ţară este sfinţit de sângele eroilor neamului, ştiuţi şi neştiuţi. Peste tot străjuiesc biserici şi mănăstiri, din loc în loc flutură steagul biruinţei – Crucea, care este „puterea lui Dumnezeu” (Cor. 1, 18) şi arma puternică împotriva răului din lume. Neamul românesc vine din adânc de istorie, o istorie frământată, bogată în fapte de glorie şi nezdruncinată.

Ostaşul nu este impresionat şi uimit de nimic, el pune în practică din cunoştinţele acumulate. Un strălucit strateg de oşti întrebat fiind: cum poate omul deveni erou, el a răspuns; „Pot să spun cum să ajungi soldat nemuritor ... să ai mari comandanţi”. Pentru că întâmplarea nu ajută decât spiritele pregătite. Iar, trăsăturile esenţiale ale ostaşului foarte bine pregătit pentru a se confrunta cu spaimele morţii sunt curajul şi îndrăsneala, aşa cum avea să ne prevină şi marele Plutarh: „Nimic nu este de necucerit pentru cei curajoşi, nimic nu este greu pentru cei îndrăsneţi!”. Instituţia soldatului este una de vocaţie, dar şi de cunoaştere.

Începând cu luna septembrie a anului 1944, militarii români constituiţi în cele două armate (Armata a I-a şi Armata a IV-a) au declanşat ofensiva pentru eliberarea de sub ocupaţia hortistă a părţii de Nord-Vest a României. La 25 octombrie, în urmă cu 69 de ani, după lupte grele purtate în cadrul unor operaţii de amploare ce au implicat cooperarea cu unităţi şi mari unităţi sovietice, trupele române eliberau oraşul Carei, strălucitoarea izbîndă fiind marcată, în acea istorică zi, prin arborarea drapelului tricolor deasupra primăriei oraşului, de către ostaşii Regimentelor 34 şi 40 Infanterie din Divizia „Mărăşeşti”.

Aşadar, orice am spune şi orice am face, fie că ne convine sau nu, armata trebuie să fie armată şi să-şi îndeplinească cu dăruire şi devotament misiunea ei istorică, după îndemnul marelui istoric Nicolae Bălcescu: „Nu ziceţi suntem slabi! Când Dumnezeu dă o misie dă şi puterea de-a o împlini. Nu ziceţi suntem puţini! Ei erau numai doisprezece, acei apostoli care reformară lumea. Dar ei au izbutit căci aveau în inimile lor dragostea umanităţii şi jertfirea. Fie acestea şi simţămintele dumneavoastră şi veţi regenera armata. Dară, doamnelor şi domnilor, o veţi regenera!”

Cu prilejul Zilei Armatei României, Statul Major General prin cele trei categorii de forţe armate (forţele terestre, forţele aeriene, forţele navale), în toate garnizoanele militare (cele care au mai rămas după decimarea armatei) organizează şi desfăşoară ceremonii militare şi religioase dedicate acestui mare eveniment din viaţa oştirii.

În veci să fiţi slăviţi eroi ai neamului românesc!

Doamne, ajută!