Parlamentarii ortodocși și inteligența artificială

Am asistat la Palatul Parlamentului, în Sala Nicolae Iorga, la o secvență teologică și politică în cadrele vechiului Bizanț, a acelui Commonwealth bizantin de care vorbea Obolensky. Reprezentanți ai puterii politice (parlamentari din 16 țări) s‑au adunat la București (Bizanț după Bizanț) pentru a căuta, a lucra și a promova binele comun din prisma învățăturii ortodoxe bimilenare. Așadar, un exercițiu politic în formă, ortodox în conținut - totul posibil într‑o lume imperfectă, dar totuși foarte permisivă: lumea modernă, democratică. Ei bine, aici, în realitatea zilelor noastre, s‑a cuibărit ispita sau șansa noilor tehnologii, în speță AI, despre care cei prezenți au încercat să vorbească în termeni etici, duhovnicești, științifici, psihologici și legislativi. Grea misiune...

Constantin cel Mare se considera pe sine, conform mărturiei lui Eusebiu de Cezareea, un episcop al treburilor celor din afară ale Bisericii. Așadar, un bazileu care și‑a înțeles misiunea (de excepție!) în contextul tinerei credințe emergente și care a lucrat impecabil, așezând Biserica lui Hristos în mijlocul societății imperiale romane. Din acel moment, apele s‑au despicat, lumea nouă a mântuirii prin Hristos ieșind cu putere la lumină. De atunci și până acum, mulți oameni politici au încercat să‑i calce pe urme, până în zilele noastre. Și iată cum replica modernității am putut‑o vedea la lucru: politică explicită în numele Crucii, mărturisirea publică a lui Iisus de la nivelul condiției de parlamentar, entuziasm legislativ hristofor. Toate fiind posibile în Europa secularizată de azi, dar care admite diferențele, nuanțele, credința proprie.

Inițiativa de a aduna laolaltă în conștiința politică a vremii acei parlamentari de pretutindeni care sunt și se arată public a fi ortodocși a aparținut Greciei, acum 32 de ani. De atunci și până acum, președinția s‑a disputat între eleni și ruși, însă anul trecut a venit marea știre: România a intrat pe ușa din față, preluând președinția acestui important for, prin parlamentarul Ionuț Vulpescu. Eveniment de amploare, căci Adunarea reunește reprezentanții politici transcontinentali, având o rază lungă de acțiune cu repercusiuni în deciziile din multe țări ale mapamondului.

Pe lângă elevatul cuvânt de bun‑venit al lui Ionuț Vulpescu (omul știe carte, are conștiință eclesială, e înzestrat cu caracter) la început au vorbit printre alții ministrul Bogdan Ivan (o surpriză plăcută pentru mine), Robert Cazanciuc, acad. Ioan‑Aurel Pop (cu multe referințe istorice), Mihnea Cosmin Costoiu (rectorul Politehnicii din București), dar și Maximos Charakopoulos, secretarul general al Adunării. Acesta a amintit, printre altele, de ororile din Gaza, dar și, atenție!, de posibilele decizii brutale ale guvernului egiptean de a modifica statutul celei mai vechi mănăstiri din lume (Sfânta Ecaterina din Sinai), precum și regimul de proprietate. După ce autoritățile de la Cairo au emis un comunicat clar în ceea ce privește statutul inalienabil al celebrei lavre sinaitice, avertismentele parlamentarului grec au fost ca un duș rece. Cazul rămâne în analiză, dar iată ce pot face parlamentarii adunați în umbra Crucii lui Hristos: pot genera acel interes public, pot fi avertizorii unor acte de nedreptate și agresiune, pot influența guvernele țărilor ostile creștinismului în a nu lua decizii nedrepte.

Tema principală fiind totuși Inteligența Artificială, aceasta nu a fost „înfierată” așa cum prea ușor unii zeloți o fac, din vârful buzelor, fără a cunoaște amploarea sau beneficiile revoluției tehnologice căreia îi suntem contemporani. Iar unul dintre vorbitori chiar a formulat, cu realism și îndrăzneală, că nu ne putem opune valului AI, ci putem doar să‑l înțelegem și să‑i folosim capabilitățile. Mai mult, revoluția despre care vorbim nu va fi mâine, ci este deja aici. „Mâine”, adică peste 10 ani, se estimează că aproximativ 900.000 de locuri de muncă (cu activități repetitive, rutiniere) vor fi înlocuite de programele și aplicațiile inteligenței artificiale. În schimb, alte noi locuri de muncă vor apărea, în jur de un miliard... Lumea se schimbă? Desigur, iar Biserica ar trebui acum, mai mult ca oricând, să nu mai privească atât în urmă, cât mai ales în viitor. Care a și început, sub ochii și sub degetele noastre febrile, scrollând și iarăși scrollând...