Biografii greci relatează în scrierile lor unele amintiri despre monahii români mai puțin cunoscuți de conaționalii lor, care au trăit în a doua jumătate a secolului XX, în special în timpul regimului
14 Noi, 2024
„Păstorul cel bun Îşi pune viaţa pentru oile Sale”
În Sfânta Scriptură a Noului Testament, Evanghelia după Ioan, capitolul 10, versetul 11, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi pune sufletul pentru oile Sale”. Partea a doua a acestui verset biblic a fost motto pentru cuvântul rostit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în urmă cu 15 ani la întronizarea sa din Catedrala Patriarhală, cu titlul: „Comuniune frăţească în Biserică şi misiune spirituală în societate”.
În acest text emblematic pentru slujirea sa patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel explică pericopa evanghelică de la Ioan 10, 9-16, subliniind că „Păstorul cel bun este un om care pune mult suflet în tot ceea ce face pentru mântuirea sufletelor altora. Însă această inimă milostivă a păstorului de suflete se formează în primul rând prin permanentă rugăciune către Hristos, Păstorul cel bun, şi către toţi sfinţii Lui, mai ales către cei ce au fost ei înşişi păstori de suflete, mari dascăli ai lumii şi ierarhi”.
Un exemplu de păstor care şi-a pus viaţa pentru păstoriţii săi este şi Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei, pe care-l sărbătorim astăzi în Biserica Ortodoxă, el fiind şi ocrotitorul spiritual al paraclisului edificat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în Reşedinţa Patriarhală. Exemplul lui de urmare a lui Hristos este pilduitor pentru creştinul din toate timpurile, mai ales prin activitatea sa jertfelnică de vestire a Evangheliei pe străvechile tărâmuri locuite de armeni de la conjuncţia caucaziană a Europei cu Asia.
În acelaşi timp, el este pentru noi, creştinii de astăzi, o flacără a credinţei şi un stindard al dreptei mărturii în timpurile complicate pe care le trăim. Sfântul Grigorie Luminătorul a fost un arhipăstor care a luptat cu toată fiinţa sa pentru vestirea adevărului evanghelic unui popor păgân ostil valorilor creştine. Activitatea sa misionară a dat naştere primei naţiuni care a devenit creştină în istorie. Armenia a fost primul stat creştin din istoria creştinismului, datorită râvnei apostolice a Sfântului Grigorie, care a fost şi primul păstor al Bisericii din Armenia.
17 veacuri mai târziu, în Catedrala Patriarhală din Bucureşti, în ziua sa de cinstire, în anul mântuirii 2007, era întronizat cel de-al şaselea Patriarh al României, Preafericitul Părinte Daniel. Având exemplul misionar al Sfântului Grigorie Luminătorul, dar şi al altor mari ierarhi capadocieni, sfinţii: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Grigorie de Nyssa, şi-a asumat cu toată fiinţa slujirea de „Părinte duhovnicesc şi arhipăstor al Bisericii Ortodoxe Române”.
În cei 15 ani de păstorire ca Patriarh al României, Preafericirea Sa a împlinit prin fapte cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos: „Păstorul cel bun Îşi pune viaţa pentru oile Sale” (Ioan 10, 11).
.jpg)
