Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Pomelnicul online faţă cu naivitatea

Pomelnicul online faţă cu naivitatea

Un articol de: Ionuţ Bursuc - 30 Noiembrie 2007

Mulţi dintre creştini nu agreează ideea că Biserica poate manifesta vreo compatibilitate cu cele mai recente achiziţii ale tehnologiei moderne. În urmă cu mai bine de o jumătate de veac existau serioase dileme în privinţa legitimităţii transmiterii la radio a slujbelor bisericeşti, fapt care a avut ecouri în numeroase articole din presa laică şi cea religioasă. Influenţa televizorului şi mai nou a internetului, în viaţa creştinilor a fost de nenumărate ori subiectul unor dezbateri terminate invariabil cu feţe încruntate şi concluzii tăioase.

Mai multe iniţiative concretizate în ultimii ani prin înfiinţarea unor posturi de radio sau televiziune cu caracter creştin, a unor portaluri sau pagini web pe teme de spiritualitate creştin-ortodoxă, au confirmat faptul că şi radioul, televiziunea sau internetul pot fi cu succes utilizate în sprijinul vieţii spirituale a credincioşilor. Este evident faptul că într-o lume fără restricţii, în care accesul la informaţie nu este în nici un fel obstrucţionat, orice cale de comunicare poate fi utilizată şi bine, dar şi rău, în funcţie de intenţiile fiecăruia. Fiecare persoană este liberă să aleagă ce i se pare interesant şi folositor din amalgamul de informaţii care îi stă cu generozitate la dispoziţie.

Doar că varietatea ofertei este atât de bogată încât, pentru a-ţi putea exercita cât de cât simţul orientării, este nevoie uneori de eforturi supraomeneşti. Aşa cum poţi citi un articol interesant sau trimite un mesaj către un amic, la fel poţi, mai nou, plasa un … pomelnic pentru a fi pomenit la o mănăstire sau biserică oarecare. Mai precis spus, nu mai poţi, întrucât serviciul de curierat pentru pomelnice de pe respectivul site web nu mai este disponibil, în urma criticilor şi ironiilor apărute în presa românească din ultimele zile. Fiind o dovadă crasă a lipsei de scrupule a unora atunci când vine vorba de făcut bani, apariţia acestui „serviciu“ semnalează totodată o stare de lucruri care merită atenţie.

În spiritualitatea ortodoxă, pomenirea altor creştini în cadrul rugăciunilor sau slujbelor religioase, este strâns legată de acea comuniune harică instaurată prin Taina Botezului. Toţi creştinii care au renăscut la o nouă viaţă în baia Sfântului Botez se adapă din acelaşi izvor al harului, care este Hristos, Domnul nostru. În baza acestei legături harice, fiecare persoană poate şi este datoare să aducă rugăciuni nu doar pentru sine, ci şi pentru ceilalţi oameni, după principiul exprimat clar în Sfânta Liturghie: „Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm!“. Pe lângă rugăciunile pe care fiecare creştin le înalţă pentru sine şi pentru aproapele, Biserica a rânduit, în cadrul serviciilor religioase şi mai ales în cadrul Sfintei Liturghii, anumite momente dedicate în special pomenirii creştinilor aflaţi în viaţă sau trecuţi la cele veşnice. Astfel de pomeniri se realizează în fiecare biserică şi la fiecare Sfântă Liturghie, indiferent de cât de mulţi sau puţini oameni sunt prezenţi la slujbă, sau de cât de impozant, din punct de vedere arhitectonic, ar fi lăcaşul de cult.

În acelaşi timp, nu poate fi exclusă posibilitatea ca unii creştini să prefere o anumită biserică sau mănăstire unde să se roage, să participe la slujbele religioase sau să dea pomelnice pentru cei apropiaţi. La urma urmei, libertatea de a alege reprezintă unul dintre cele mai preţioase daruri de care se poate bucura un creştin. Numai că de aici şi până la a posta pe internet solicitarea de trimitere a unui pomelnic la o mănăstire oarecare, fără a avea nici o posibilitate de verificare a intermediarilor, este cale lungă. Suficientă cât să-şi dea seama cei care au apelat la astfel de „servicii“ că au dat dovadă de multă naivitate.

Rămâne la latitudinea fiecărei comunităţi şi în primul rând a preotului paroh să-şi convingă credincioşii că rugăciunile, şi implicit pomelnicele, pot fi la fel de „eficient“ citite în orice sfântă biserică, la orice sfânt altar. Chiar şi internetul poate fi de un real folos celor care doresc să caute o carte sau un articol de calitate. El se pretează însă mai puţin la a posta comenzi al căror obiect nu pare a fi decât simpla naivitate.

 

 

 

Citeşte mai multe despre:   online  -   pomelnic