Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Prăpastia păcatului
În capitala Elveției, la Berna, se află un muzeu, inaugurat în 1905, numit Musée Alpin Suisse. El este dedicat florei și faunei din Alpii elvețieni. Dar tot acolo este expusă o coardă pentru alpinism, o coardă ruptă. Care este motivul prezentării ei acolo?
Niște excursioniști în urmă cu mai bine de 100 de ani au escaladat muntele Matterhorn. Situat lângă Zermatt, la granița dintre Italia și Elveția în Alpii Pennini, acesta este unul dintre cei mai vestiți munți din lume. Deși nu foarte înalt, Matterhorn nu are decât 4.478 m altitudine, el rămâne deosebit prin relieful abrupt și forma sa maiestuoasă.
La coborâre, alpiniștii s-au legat cu o coardă, dar unul dintre ei a alunecat în prăpastie. Din cauza șocului, ceilalți excursioniști s-au prins de cordelina care-i lega unul de altul, așteptându-se ca frânghia să stopeze căderea colegului lor. S-a produs o zvâcnitură, dar apoi, spre groaza tuturor, funia s-a rupt, iar cei patru excursioniști s-au prăbușit în adânc. Coarda întrebuințată de ei nu era una originală, folosită pentru cățăratul pe munte profesionist.
Ascultând această întâmplare tristă din viața acelor oameni, trebuie să ne gândim că și în urcușul duhovnicesc este la fel. Dacă am compara credința cu o coardă de alpinism, putem observa cum unii dintre noi nu mărturisesc credința apostolică, a Sinoadelor ecumenice, a Bisericii Ortodoxe. De aceea avem nevoie de corzi profesioniste, nu pentru amatori, pentru că altfel putem cădea iremediabil. Ortodoxia reprezintă o astfel de coardă. O mărturisire greșită a credinței, o viață nedusă sub îndrumarea Părinților Bisericii ne va asigura în mod fals convingerea că vom putea trece astfel prăpastia păcatului. Va fi doar părerea noastră privind mântuirea proprie, iar nu adevărul despre ea.