Preafericitul Patriarh Daniel și opera sa monumentală

Din vreme în vreme, spița românilor are parte de oameni iluștri care ne salvează imaginea unui destin încercat de tribulațiile istoriei. Prezentul nu este generos, dar a rămas cu stâlpi ai românismului precum este Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în care speranța noastră are certitudinea unor împliniri de suflet care ne animă mereu, ca un dar de la Dumnezeu cu care ne mândrim și-l prețuim.

Scriu și de această dată cu gândul că aniversarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel este un prilej nimerit de a face o privire retrospectivă peste o sumă de fapte care ilustrează viața și activitatea marelui ierarh. Dacă vom tăcea, pietrele vor da glas, ca să folosim o sintagmă evanghelică. Adică, lucrurile pe care Preafericirea Sa le realizează nu vorbesc de la sine, oricât ar fi de evidente, ci ecoul lor reverberează prin ceea ce noi mărturisim în lumea socie­tății de azi, în care se integrează cu profunde semni­ficații materiale și spirituale.

Înălțată cu mari eforturi, Catedrala Mântuirii Neamului este opera magna a Preafericitului Patriarh Daniel, care înseamnă o biruință strălucită a Sa, dar și a întregului neam românesc. În același timp, locașul este semnul voinței divine spre țara noastră, numită metaforic „Grădina Maicii Domnului”, precum și semnul restaurării noastre în spiritul credinței strămoșești. Temeliile credinței ortodoxe încă stau trainic la noi, în așezămintele de biserici și mănăstiri, ca și în sufletele celor credincioși, fiind mărturii incontestabile că Biserica este lucrătoare în cele sfinte cu har peste har, adică în deplinătatea harului. Altarul Catedralei adună energiile noastre spirituale ancestrale și le tezaurizează într-un mod liturgic și etern, pentru a deveni o zestre peste veacuri de înălțare în duh și adevăr. În același timp, Altarul împăr­tă­șește tuturor lucrarea sfinți­toa­re a Bisericii despre care zice Mântui­torul Hristos că nici porțile iadului nu o vor birui.

Cum vedem, vizitele unor prelați ai lumii au ca punct forte și un moment solemn la Catedrala Națională. Vizita Papei Francisc a demonstrat, cu asupră de măsură, prețuirea de care se bucură lucrarea Preafericitului nostru în viziunea ierarhilor romano-catolici de la cel mai înalt nivel, la fel cum este apreciată în lumea ortodoxă.

Aici, în spațiul devenit sacru al Catedralei, au loc periodic și întâlniri ale tineretului ortodox din țările Europei, pentru a participa la un măreț program liturgic și cultural ce devine tot mai remarcabil, pe an ce trece, și demonstrează solidaritatea tineretului în duhul credinței creștine. Este nevoie de un activism religios autentic și cu eforturi comune din partea Bisericilor pentru binele națiunilor. Credința este un factor de progres spiritual și moral în lumea de azi și, prin urmare, se impune a fi tratată cu toată atenția. Filosoful francez Voltaire spunea că dacă n-ar fi existat religia în omenire, ea ar fi trebuit inventată, pentru că, zice el, religia ține în frâu moravurile.

 În cuvântul rostit la întâlnirea cu Papa Francisc, la Palatul Patriarhiei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat menirea predicării Evangheliei în lume și efectele benefice pe care le are: „Predicarea Evangheliei lui Hristos înseamnă astăzi să unim Liturghia cu filantropia, rugăciunea cu acțiunea socială în ajutorarea oamenilor săraci, bolnavi și margi­nalizați. În același timp, Evanghelia lui Hristos ne cheamă să promovăm dreptatea, reconcilierea și solidaritatea în societate pentru ca iubirea lui Hristos pentru toți oamenii să fie percepută ca fiind binecuvântare, pace și bucurie pentru persoane și pentru popoare”.

Ctitorită sub asemenea auspicii, Catedrala devine, în mod vizibil, un centru de importanță majoră pentru lumea ortodoxă. În condițiile în care există unele reticențe străine față de unele Biserici din zonă, Biserica Română, cu neam de spiță latină, devine un pol tot mai agreat în cadrul unor întâlniri confesionale, fapt favorizat, evident, de o largă viziune ecumenică a Patriarhului Daniel. Distins și apre­ciat ca atare între ierarhii lumii, vrednicul nostru Patriarh, care întruchipează toate virtuțile neamului, a întemeiat, prin con­strucția Catedralei, o nouă axis mundi, despre care se va vorbi la final, sunt sigur, ca despre o nouă minune a lumii.

De altă parte, Preafericirea Sa, spirit erudit și enciclopedist, înțelege profund valorile națio­nale, abordează cu competență artele și știința, făcând din amvon o tribună a luminii dreptei învăță­turi care se oferă credin­cioșilor. Scrie lucrarea Brâncuși, sculptor creștin ortodox și altele, studii și articole care vădesc preocuparea permanentă pentru valorile culturale și religioase naționale.

Din inițiativa Preafericitului, anul acesta a fost declarat Anul omagial al satului românesc și al unor patriarhi de vrednică pomenire, gest remarcabil și unic în istoria românilor. Inițiativa, transmisă și fundamentată pe toate căile de comunicare ale Patriarhiei, este o măsură cu bătaie lungă şi are dincolo de caracterul omagial menirea unei recuperări a satului românesc, în condițiile în care asistăm la o depopulare masivă a satelor, ca urmare a plecării localnicilor în străinătate.

Or, satul românesc nu trebuie să dispară. Preafericitul încearcă să conștientizeze că satele sunt, dincolo de un mod de viață comunitară, locuri unde s-au păstrat rădăcinile neamului, cre­dința și valorile pe care românii le-au creat aici. Aceste valori, materializate în case, ocupații, port, tradiții și obiceiuri folclorice, forme religioase, trebuie să aibă continuitate, pentru că ele ne reprezintă. Ele constituie dovada noastră de identitate românească în lume. În acest sens, mesajul Preafericirii Sale are o importanță covârșitoare în contextul situației de astăzi și tinde să trezească pe români către a păstra cu sfințenie din creațiile satului, chiar de a încerca pe toate căile să le recreeze, în spiritul tradiției autentice. Astfel, veș­ni­cia satului va fi salvată în ceea ce are mai frumos și durabil.

În aceste momente de bucurie aniversară, vă încredințăm, Preafericirea Voastră, de tot devotamentul nostru, cu cele mai bune urări de sănătate și Ad multos annos!