Prieten şi următor al marilor Părinţi de odinioară (II)

Citeşte şi: Prieten şi următor al marilor Părinţi de odinioară

În mod deosebit, doresc să aduc o altă măr­turie legată de părintele Dumitru Stă­ni­loae şi ţinutul meu natal.

Olivier Clément, apreciatul teolog francez, dorea să cu­noască mănăstirile din nordul Moldovei, tezaur al picturilor exterioare şi al Teologiei icoa­nei. S-a adresat, la începutul anilor '70, noului episcop-vicar patriarhal, Antonie Plo­ieş­tea­nul Plămădeală, solicitându-i să-i înlesnească vizita. Printr-o epistolă, episcopul Antonie îi ruga pe bunii săi prieteni de la Slatina, Fălticeni, jud. Su­cea­va, preotul Petru şi presbitera Angela Ciobanu, să-i găz­du­ias­că, să le pregătească masa şi să-i însoţească câteva zile pe la mănăstirile moldave.

Olivier Clément a venit îm­preună cu părintele Stăniloae şi s-au bucurat mult de primi­rea călduroasă, în mod special de ţinuta intelectuală a familiei Ciobanu, în chip deosebit a doamnei preotese, cu care s-au întreţinut în limba franceză. Au călătorit împreună şi au admirat mănăstirile Moldovei (câteva din Bucovina şi din jud. Neamţ).

La sfârşitul vizitei, au fost spuse o mulţime de laude pentru filoxenia arătată de primitoarea familie Ciobanu, pentru frumuseţea mănăstirilor şi a peisajului mirific.

Preoteasa Angela Ciobanu îşi exprima bucuria de a-l fi cu­noscut pe venerabilul profesor de teologie Dumitru Stăniloae şi pe marele teolog francez Olivier Clément, spunând:

„Printre bucuriile spirituale ce mi le-a dăruit Dumnezeu, este şi aceea de a-l fi cunoscut pe părintele Stăniloae. Aceasta se datoreşte vrednicului de po­me­nire mitropolit Antonie, care ne-a dat nenumărate ocazii de a fi în preajma multor oameni de seamă, personalităţi ce şi-au pus amprenta în trecerea prin această viaţă.

Părintele Stăniloae era un om de o mare fineţe şi rafinament intelectual.

Mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dăruit şansa de a ne nu­mă­ra printre cei ce l-au cunoscut pe omul, preotul şi marele teolog părintele Stăniloae. Îl numărăm în şirul minunaţilor oameni ce au trecut pragul casei noastre, iar noi, cei care însă mai suntem aici, să ne rugăm pentru ei, iar pe părintele Stăniloae să-l pomenim în rândul sfinţilor“.

Într-o scrisoare adresată fa­miliei Ciobanu¹, vlădica An­tonie Plămădeală, episcopul-vicar patriarhal de atunci, le scria impresiile teologului fran­cez Olivier Clément după vizita făcută acestora în ţinutul Fălticenilor:

„Dragii mei,

După plecarea lui O. Clé­ment, s-a început la Cernica o conferinţă internaţională care se termină lunea viitoare. De aceea, n-am avut timp să vă scriu şi să vă mulţumesc pentru frumoasa călătorie ce i-aţi oferit. Scrie entuziasmat. Eu ştiam că sunteţi simpatici foc, amândoi, dar ce mi-a spus O. C. întrece ceea ce ştiam eu. Mai ales despre preoteasă a vorbit. Preotul i-a lăsat o impresie de om sobru, dedicat misiunii lui cu pasiune şi nu prea vorbăreţ! Glumesc. Totul a fost foarte bine şi vă rămâne îndatorată Sfânta Biserică Autocefală Română. Şi un pic şi eu.

8.06.1974         † Antonie“.

Casa preotului Petru Cio­banu de la Slatina a găzduit mulţi ierarhi, preoţi, teologi, scriitori ş.a.m.d., o parte dintre ei recomandaţi de episcopul şi apoi mitropolitul Antonie Plă­mă­deală, cum a fost şi cazul părintelui prof. Dumitru Stă­ni­loae. După această vizită care a permis mai buna cunoaştere şi aprofundarea prieteniei celor doi străluciţi teologi, Olivier Clé­ment a afirmat că părintele Stă­ni­loae este cel mai mare teolog ortodox al veacului XX.

Părintele profesor Dumitru Stăniloae se bucură de o mare şi rară apreciere. M-am întrebat uneori cum de se întâmplă acest lucru, neîntâlnit chiar în cazul multor patriarhi, mari ierarhi ori apreciaţi profesori de teologie. Un posibil răspuns ar fi acela că aprecierea postumă, ca şi cea din timpul vie­ţii, mulţimea cărţilor publicate şi a lucrărilor ce i-au fost închinate se datorează cinstirii ară­tate de eruditul profesor de te­o­lo­gie Preasfintei Treimi, Maicii Domnului, Liturghiei, Sfinţilor şi Teologiei în general.

Pe de altă parte, preţuirea arătată în numeroase rânduri, prin momente omagiale, co­me­mo­rări, simpozioane academice şi pomeniri în tot acest răs­timp, a fost iniţiată de ucenicul său, Patriarhul României, Daniel. Nimeni nu s-a gândit atât de mult la persoana şi opera părintelui Stăniloae, nici un alt discipol n-a recomandat atâtea lucrări de licenţă sau doctorat cu referire la persoana şi opera vastă a părintelui Du­mitru Stăniloae, nimeni nu i-a preţuit şi înţeles mai mult scrierile, nici o altă persoană n-a cultivat sentimentele de pre­ţu­ire şi recunoştinţă aşa cum a făcut-o, într-un sfert de veac, Patriarhul Daniel.

Aceasta nu-i o apreciere conjuncturală şi forţată. Eu sunt unul dintre martorii acestor cinstiri, care pot constitui un exemplu într-o lume nerecu­noscătoare, rătăcită şi răcită sufleteşte.

Când cei de la Bucureşti şi Sibiu, locurile unde părintele Stăniloae a fost mare dascăl de Teologie, nu s-au gândit să ofere facultăţilor numele părintelui, Patriarhul Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bu­co­vi­nei, a hotărât ca facultatea de la Iaşi să-i poarte numele. Reor­ga­nizata Bibliotecă a Mitropoliei Moldovei şi Bu­co­vinei a primit, de asemenea, numele părintelui profesor. La Iaşi, Bucureşti şi-n alte locuri, s-au retipărit cărţile sale, unele în ediţii de mare tiraj. Chipul lui, măiestrit pictat la Iaşi, străjuieşte importante in­sti­tu­ţii de cultură teologică ale Mol­dovei şi alte şcoli de teologie din ţară.

În drumurile mele la mă­năs­tirea Cernica, în preajma că­reia părintele profesor aş­teaptă ziua cea mare a Învierii, am observat de multe ori candela şi lumânările aprinse, flori proaspete şi semne de neuitare din partea oamenilor Bisericii. La anumite soroace, lângă mor­mântul părintelui Dumitru Stăniloae s-au aflat Patriarhul României, ierarhi, profesori de teologie, persoane din mediul academic, admiratori ai operei sale şi credincioşii care-l pomenesc cu respectul cuvenit.

Aş putea concluziona astfel: cinstirea arătată părintelui Dumitru Stăniloae este un răspuns firesc la profunda sa admiraţie faţă de lumea sfin­ţilor. Ascultare pentru ascul­tare şi cinstire pentru cinstire, s-ar putea zice.

Cuvintele însă nu pot vorbi îndeajuns despre Taina Teo­lo­giei părintelui profesor Du­mi­tru Stăniloae şi despre modestia nepământeană a acestui slujitor ales al Domnului.

¹ ‑Scrisoarea episcopului-vicar Antonie Plămădeală Ploieşteanul adresată familiei Ciobanu se află în arhiva arhimandritului Timotei Aioanei.