Prima istorie ilustrată a Mitropoliților Țării Românești

Cronica Mitropoliților Țării Româ­nești este rodul ini­țiativei Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care mi-a încredințat acest proiect, fixând dintru început modul de abordare a lucrării: date con­cise, care să surprindă în mod accesibil și captivant aspecte esențiale ale vieții, activității și personalității fiecărui mitropolit, însoțite de portretul fiecăruia, precum și de alte ilu­strații elocvente.

Gândul Preafericirii Sale a fost, evident, de a aduce un prinos de recu­noștință vrednicilor înaintași care au păstorit cu multă înțelepciune și jertfelnicie poporul român din străvechea Mitropolie a Ungrovlahiei, în perspectiva pregătirii momentului aniversar din anul 2025, când se vor împlini 100 de ani de la ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie (1925) și 140 de ani de la recunoaș­terea oficială a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885).

Cronica Mitropoliților Țării Româ­nești ne ajută să redescoperim prin date, documente și prin forța sugestivă a imaginilor atât rolul mitropoliților Țării Românești la păstrarea și transmiterea credinței și identității poporului român, cât şi contribuția activă a Bisericii Ortodoxe Române la realizarea marilor deziderate ca libertatea şi unitatea națională a poporului român.

Componenta principală a lucrării o reprezintă monografiile tuturor mitropoliților Țării Românești, din anul 1359 până în prezent. Biografiile lor însumând un număr de 62 de articole, la care se adaugă textele de introducere pentru cele aproape opt secole parcurse.

În ceea ce privește structura com­po­zițională, lucrarea se deschide cu Prefața Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în care regăsim preocuparea sa ferventă pentru promovarea cunoașterii valorilor identității noas­tre spirituale, culturale și națio­nale, în dialog demn și creator cu alte popoare. Prefața este urmată de Argu­mentul autorului, care explică rațiu­nile apariției acestei lucrări, precum și de un studiu deosebit de valoros, dedicat înțelegerii creștinării poporului român, al regretatului părinte prof. acad. Mircea Păcurariu (1932-2021), care a scris cea mai importantă și completă lucrare de istoriografie bisericească românească editată până în prezent, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, în trei volume, care s-a bucurat de mai multe ediții.

În prezentarea celor opt capitole, cu subcapitolele aferente acestei lucrări, am optat pentru o abordare accesibilă, sintetică și interdisciplinară, stabilind punți de legătură între trecut și prezent, între istorie și cultură, între Biserică și societate, făcând mereu conexiuni și trimiteri la contextul isto­ric mai larg (bizantin, balcanic, european), explicând curente și evenimente bisericești, politice ori sociale și conturând portrete ale unor perso­nalități naționale sau internaționale.

Am ales împărțirea lucrării în două volume pentru a fi mai ușor de utilizat. Încă de la început, pe când adunam material bibliografic și imagini pentru acest proiect editorial, am știut că nu voi reuși să cuprind cele aproape opt secole de istorie (secolele XIV-XXI) într-un singur volum. În plus, ilustrația, deși săracă și deficitară pentru primele două secole ale istoriografiei româ­nești, cunoaște o considerabilă îmbo­gă­țire în ceea ce privește secolele următoare, făcând în acest fel să crească și numărul de pagini. Astfel, pe măsură ce am înaintat cu cercetarea, am hotărât împărțirea materialului în două volume. Grafica elegantă, propusă de editor, și densitatea informa­ției ce trebuia cuprinsă în paginile cărții au contribuit și ele la această decizie.

Este cunoscut faptul că, pentru cunoașterea istoriei unui popor, a personalităților și evenimentelor care i-au marcat evoluția, cele mai evocatoare documente sunt cele vizuale, sau măcar cele însoțite de imagini sau reprezentări grafice. Imaginile ne ajută la fixarea unei cunoașteri mai temeinice, mai profunde. De aceea, parcursul istoric al vieții și activității mitropoliților Țării Românești este însoțit de sute de imagini: portrete, icoane, fragmente de frescă, litografii, gravuri, broderii, manuscrise, tipărituri, argintărie, sculptură în lemn și piatră, multe dintre ele unice, confirmând faptul că Biserica a fost creatoarea și transmițătoarea celui mai reprezentativ patrimoniu de artă medievală românească - un partener indispensabil pentru înțelegerea istoriei naționale.

Privită în ansamblu, lucrarea acestor corifei ai neamului românesc a lăsat urmașilor o moștenire valoroasă, concretizată nu doar în păstrarea și transmiterea dreptei credințe, ci și într-un bogat patrimoniu cultural, lingvistic și social, influența lor asupra vieții, credinței și culturii naționale fiind perceptibilă până în ziua de astăzi.

Se cuvine mai întâi să aduc mulțu­mire Bunului Dumnezeu pentru ajutorul Său, pe care L-am simțit ca pe o călăuză tainică în ducerea la bun sfârșit a acestui proiect editorial, deosebit de anevoios uneori.

Cu profundă recunoștință, cele mai alese mulțumiri le adresez Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care mi-a încredințat acest proiect ce s-a dovedit a fi în același timp amplu, prin întinderea istorică pe care o parcurge, dar și concis, prin cronologiile succinte și vizuale privind durata și evenimentele importante din timpul păstoririi fiecărui mitropolit.

Puțini cititori cunosc detaliile nenumărate, esențiale, prin care un manuscris lung este transformat într-o carte tipărită. Editorul coordonator Alin Lupu și echipa de redactori și tehnoredactori (diac. Andrei Hlandan, Andreea Cătălina Florea) au depus tot efortul pentru ca întregul manuscris, alături de materialul auxiliar (imagini, hărți etc.), să devină o carte „în carne și oase”, fapt pentru care le mulțumesc în mod deosebit.

Mărturisesc faptul că, atât la început, când am pornit lucrul de cercetare, dar și acum, la final, acest proiect mi se înfățișează mereu covârșitor și intimidant.

Un asemenea demers, fără îndoială necesar, era mai simplu și probabil mult mai bine realizat cu ajutorul unui colectiv de autori, cu competențe și specializări complementare. De aceea, deși efortul și strădania mea au fost depline, totuși sunt conștient că lucrarea de față, ca orice lucrare enciclopedică, are limitele sale și, prin urmare, este perfectibilă.

Dincolo de întregul efort depus, de toată bibliografia pe care am par­curs-o, de toate sursele arhivistice pe care le-am investigat, de miile de imagini vizualizate și sutele de corec­turi, faptul că am avut șansa de a trăi între zidurile casei în care au locuit majoritatea mitropoliților Țării Românești, de a fi prezent și a traversa adesea spațiile întregului ansamblu de clădiri istorice aflat pe Dealul Mitropoliei, cred că a făcut ca rezultatul cercetării mele să fie nu doar produsul livresc al unei inves­ti­gații științifice, ci și povestea tainică și, sper autentică, a unor personalități de prim rang, care au condus venerabila instituție a Mitropoliei Țării Românești, cu o istorie ce a traversat aproape opt secole.