Prologul Catehezelor baptismale la Sfântul Chiril al Ierusalimului

Considerând catehezele o serie de discursuri-instrucţiuni, structurate pe mai multe părţi, procateheza, sau prologul catehezelor Sfântului Chiril al Ierusalimului, este socotită a fi introducerea, pregătirea pentru ascultarea catehzelor ce debuteză prin sublinierea importanţei acelui moment în viaţa celor ce urmau să se boteze întrucât Botezul aduce „mireasma fericirii“, „florile cele duhovniceşti“, „cununile cereşti“, „miresma cea bună a Sfântului Duh“, ce face să fie primiţi de Împăratul tuturor. În chip ales, Sfîntul Părinte arată ţinta drumului spiritual pe care catehumenii îl urmează şi roadele de care ei se vor bucura, îndemnând pe cei care ar fi venit în vederea unui interes să-şi lase gândurile şi apucăturile şi să observe viaţa sfântă şi odinea ce domneşte între creştini, fiind lăudată intenţia celor ce au plecat pe acest drum şi dându-li-se încredere în alegerea pe care au făcut-o, prin cuvintele Sfântului Apostol Pavel (Romani 8, 28),  că Domnul nu îi lasă fără ajutor pe cei pe care îi iubeşte. Şi deşi Dumnezeu este bogat în facerea de bine, totuşi aşteaptă din partea fiecăruia o „voinţă sinceră“. Astfel, Sfântul Părinte apelează la fondul sufletesc al ascultătorilor şi cere din partea lor o voinţa sinceră, ca singura condiţie de care El ţine cont în chemarea pe care le-o adresează, amintind totodată că „dacă eşti aici cu trupul, dar nu eşti şi cu mintea, nici un folos nu ai“.

Înainte de toate, pentru Sfântul Părinte Botezul înseamnă o prefacere interioară a omului şi totodată o transformare a sa. În caz contrar, lucrurile se petrec ca în Romani 8, 28, unde ereticul Simon Magul, deşi s-a botezat conform canoanelor, nu a fost luminat. Deşi şi-a cufundat trupul în apă, totuşi nu şi-a luminat şi inima cu Duhul Sfânt. Corpul s-a scufundat în baie şi s-a ridicat, (Ioan 5, 4) dar corpul n-a fost îngropat împreună cu Hristos (Romani 6,4), şi nici n-a înviat împreună cu El (Coloseni 2, 12). Sfântul Chiril îndeamnă pe cel care nu este pregătit să caute a se curăţa: „Pleacă acum în chip potrivit şi vino mâine într-un chip mai potrivit“. Se cere deci un post unit cu pocăinţa care aduce cu sine harul, curăţenia noastră sufletească fiind o condiţie esenţială pentru participarea la Cina cea Împărătească. Aici ne vom „dezbrăca haina desfrânării şi a necurăţiei“, împodobindu-ne cu bunăvoinţă, smerenie, credinţă sinceră. (Pr. Ion Roman, Parohia „Sfântul Nicodim“ din Craiova)