Răspunsuri duhovniceşti: Cum vrei să fii auzit de Dumnezeu, când nu te auzi nici pe tine însuţi?

Când anume cunoaştem că am sporit în rugăciune şi smerenie?

Sporeşti în rugăciune şi smerenie atunci când simţi nevoia să te rogi, aşa cum simţi nevoia de aer şi apă. Există o chemare ascunsă în tine, care te îndeamnă continuu să ceri, să mulţumeşti şi să lauzi pe Creatorul tău, eul din tine care se vrea la Tatăl şi la mama lui. El doreşte să se biruiască pe sine, dar se vede slab şi neputincios. El nu vrea să fie rob, adică împătimit, purtând un nume atât de mare, de creştin, ci se vrea lângă Stăpânul şi Răscumpărătorul său.

Astfel, sufletul se trezeşte în om şi simte cum inima rănită de dor se apropie de Dumnezeu să comunice. Aşa încep marile treziri spre viaţă în Dumnezeu. Ecoul acesta armonios pe care-l auzi în tine este semnul că eşti viu şi vrei să rămâi omul viu în bucuria harului Celui dătător de viaţă. Sfântul Ciprian zice: Cum vrei să fii auzit de Dumnezeu, când nu te auzi nici pe tine însuţi? Sau „Spune-mi unde eşti, atunci când nu te afli înlăuntrul tău“? Şi iarăşi: „Darul anume îşi face loc în noi, pe măsură ce se trezeşte eul nostru şi sunt dezrădăcinate patimile“. Când inima se va curăţi de patimi, atunci se va înflăcăra simţirea către Bunul Dumnezeu.

Totul este zidit de darul Sfântului Duh, fiindcă darul li se dă întotdeauna preaîmbelşugat credincioşilor. Cei ce I s-au dăruit Lui, fără de întoarcere sunt călăuziţi de El, şi El singur îi zideşte aşa cum ştie.

Dumnezeu este ascuns în poruncile Sale. Cei care Îl caută pe Domnul, Îl găsesc pe măsura împlinirii lor. „Lui Dumnezeu Îi trebuie numai inima, şi îi este de ajuns“, dacă ea va sta deschisă cu evlavie în faţa Lui. Rugăciunea neîncetată tocmai în aceasta constă, să ne aflăm întotdeauna cu evlavie în faţa lui Dumnezeu. Iar peste această stare, pravila, rugăciunea citită nu face decât să pună lemne pe foc.

Dumnezeu este un Dumnezeu al inimii. Roagă-te, deci, cu simţire! De unde aş înţelege că Dumnezeu nu este atât un Dumnezeu al minţii, ci al inimii, spun Sfinţii Părinţi.

Puterea rugăciunii nu stă în cutare sau cutare cuvinte, ci în felul cum se săvârşeşte. Această grijă, preocupare de fineţe sufletească continuă, aduce o retragere în tine, neprovocatoare şi smerită în toate. (pr. Arsenie PAPACIOC, Convorbiri duhovniceşti)