Răspunsuri duhovniceşti: Ieşirea cu Sfintele Daruri simbolizează kenoza lui Hristos

Este bine să se atingă Sfintele Daruri de capetele credincioşilor şi să se treacă peste cei bolnavi? Ce folos au credincioşii din aceste practici liturgice?

Ieşirea sau intrarea cu Sfintele Daruri în vremea cântării Heruvicului închipuieşte şi mai deplin coborârea lui Hristos în lume, kenoza Lui prin jertfa Lui şi intrarea cu ea la Tatăl, pentru noi, dar şi permanenta stare de coborâre sau de privire a lui Hristos cu milă, sau în stare de jertfă la oameni, şi înălţarea Sa, tocmai prin aceasta, cu această stare în atenţia Tatălui. Această stare va fi temeiul pentru venirea Sa ca trup jertfit şi înviat sub chipul pâinii şi vinului, pentru a Se împărtăşi credincioşilor. Ceea ce se arată în intrarea şi ieşirea cu darurile este şi ceea ce a făcut Hristos în istorie, dar şi ceea ce face acum pentru comunitate în faţa Tatălui, fără ca deocamdată să ni Se dea nouă în starea de jertfă pe care a acceptat-o în istorie şi în care rămâne dincolo de noi, transcendent nouă, dar, totuşi, iradiindu-şi puterea Lui de Arhiereu asupra comunităţii. În comunitatea credincioşilor îşi exprimă acum convingerea că închipuieşte pe heruvimi şi asemenea lor aduce Sfintei Treimi întreit sfântă cântare, şi făcând aceasta Se îndeamnă pe Sine să lepede toată grija lumească, pentru ca să primească pe Împăratul tuturor înconjurat de cetele îngereşti. Hristos este într-o permanentă kenoză şi intrare ca jertfă la Tatăl.

La intrarea mică, preotul şi arhiereul cer lui Dumnezeu să facă să intre cu ei şi îngerii care reprezintă pe Hristos în faţa altarului sau în faţa Tatălui. Acum comunitatea vede pe Hristos Însuşi intrând ca Împărat, înconjurat de îngeri. Acum a biruit prin jertfă moartea şi S-a înălţat şi ca om deplin la slava dumnezeiască.

Nu e nici o piedică să se atingă cu potirul capetele credincioşilor, dacă nu sunt prea mulţi în biserică. Căci, dacă ieşirea cu darurile închipuie şi este într-un anumit grad, o coborâre a lui Hristos, Cel în stare de jertfă la credincioşi, El nu se fereşte de atingerea de ei, cum nu S-a ferit Hristos în istorie de atingerea femeii cananeence de veşmintele Lui (Luca 7, 44; 8, 44), sau să Se atingă cu mâna de ochii orbilor. De aceea, se poate trece şi peste bolnavi cu discul şi potirul în care se află darurile care se vor preface în Trupul şi Sângele Domnului. Căci succesiunea timpului e depăşită de Hristos Cel înviat şi înălţat. Trecutul e într-un anumit fel prezent. Pentru că Hristos este acum dincolo de timp sau stăpâneşte peste timp. Este ca în trecut, dar şi înainte e a veni prin prefacere, dar nu pătrude atât de mult în legătura cu credincioşii, cum pătrunde la prefacere şi apoi la împărtăşire. (arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhovniceşti - cu pr. prof. Dumitru Stăniloae)