Răspunsuri duhovniceşti: Maica Domnului este grabnic ajutătoare

Cum să înţelegem formule de adresare către Maica Domnului precum expresia „singura grabnic folositoare“?

În Acatistul „Acoperământul Maicii Domnului“, este acest loc într-un icos de acolo, în care Maica Domnului se roagă Mântuitorului Hristos să-i ajute pe toţi care i se roagă ei: „Împărate ceresc, primeşte pe tot omul ce se roagă Ţie şi cheamă numele meu întru ajutor, ca să nu plece nimeni de la faţa mea, neajutat şi neascultat“. Şi ea se roagă cu adevărat, şi rugăciunea Maicii e primită de Fiul său, căci Fiul său e Dumnezeu plin de dragoste.

Să vă spun o mică istorioară de la închisoare. Cineva a fost închis şi a stat 20 de ani în închisoare, un tânăr îmbătrânit în suferinţe. Într-o anchetă extraordinar de grea, i s-a terminat răbdarea şi şi-a pus în gând să găsească un mijloc că să-şi curme viaţa. Şi-a adus aminte însă că, în tinereţe, când era liber, bunica îi spunea: „Când ai un necaz mare, să te rogi Maicii Domnului!“. Şi-a adus aminte de acest lucru, şi spunea el: „Către Mântuitorul n-aveam curajul să mă rog, dar către Maica Domnului, care a fost şi ea pământeană ca şi noi, m-am rugat!“. Scurt. O rugăciune la disperare: „Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile şi presiunile care mi se fac aici! Ajută-mă!“. Se ruga în celulă. Şi, peste câteva clipe, vede intrând prin uşa înaltă a celulei o făptură în alb, cu un Prunc în braţe: „M-ai chemat! Am să te ajut. Fii în pace!“. Şi a plecat mai departe. Nu l-au mai chemat după aceea la anchetă. L-au mutat într-un alt loc, la Polul Nord, undeva, şi toată viaţa lui de după aceea - că a trăit încă mulţi ani în închisoare - a avut o viaţă foarte liniştită în sufletul lui, deşi suferinţele din afară erau destul de grele din când în când. Maica Domnului l-a ajutat în momentul următor după rugăciune. Această întâmplare o ştiu de la cel care a păţit-o. El mi-a spus-o. Şi în închisoare nu se minte! În închisoare spune fiecare ce are în inima lui.

Aşa face Maica Domnului cea „grabnic ajutătoare“! Însă rugăciunea să fie făcută cu tot dorul, cu toată fiinţa, cu toată puterea, cu toată încrederea, chiar când suntem la disperare. Şi rugăciunea se împlineşte în momentul următor. Nu trebuie timp şi rugăciuni prea lungi, uneori. Câteodată, însă, avem nevoie de rugăciuni lungi, ca să ne potolim noi, să ne adunăm noi, să ne concentrăm către Dumnezeu. Alteori, în momente ca acestea, foarte grele, pe loc îţi răspunde. (arhim. Sofian BOGHIU, Sfaturi către tineri)