Răspunsuri duhovniceşti: Sfântul Botez deschide împărăţia cerurilor

Din ce cauză a căzut omul din rai? Din mândrie, din neascultare sau din amăgirea diavolului?

A căzut din toate aceste pricini. Şi din mândrie, căci a voit să fie asemenea Ziditorului său; şi din lăcomie, pentru că a mâncat din pomul oprit; şi din neascultare, şi din zavistia şi amăgirea diavolului (Sf. Maxim Mărturisitorul, Filocalia, vol. III. pag. 153; Facere 3, 1-7; I Corinteni 11, 3; I Corinteni 7, 5; Matei 4, 1; I Tesaloniceni 3, 5).

Cum se cuvine să trăim noi pe pământ, pentru a răscumpăra păcatul strămoşesc al lui Adam făcut în rai?

Mai întâi trebuie să ne botezăm în numele Preasfintei Treimi, deoarece Sfântul Botez deschide împărăţia cerurilor, după cuvântul Sfintei Evanghelii, care zice: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu“ (Ioan 3, 5). După Botez, avem datoria să ne păzim de păcate şi să luptăm împotriva lor, fiind ajutaţi de harul lui Dumnezeu cel primit la Sfântul Botez. „Prin Botez ne-a scos cu silă din robie, desfiinţând păcatul prin cruce şi ne-a dat poruncile libertăţii; dar a urma sau nu poruncilor a lăsat la voia noastră liberă. Deci, chiar de la Sfântul Botez, după harul lui Iisus Hristos, ni s-a dăruit harul desăvârşit al lui Dumnezeu, spre împlinirea tuturor poruncilor. Dar, pe urmă, tot cel ce l-a primit în chip tainic, dar nu împlineşte poruncile, pe măsura neîmplinirii este luat în stăpânire de păcat, care nu este al lui Adam, ci al aceluia ce a nesocotit poruncile, întrucât luând puterea lucrării, nu a săvârşit lucrul“ (Filocalia, vol. 1, Sfântul Marcu Ascetul, pag. 278) „Căci în măsura în care crezând, lucrăm poruncile, în aceeaşi măsură lucrează şi Duhul Sfânt în noi roadele Sale...“ (Ibidem, pag. 290) (arhim. Cleopa ILIE, Lumina şi faptele credinţei)