Răspunsuri duhovniceşti:Vocaţia pascală a omului

Care este vocaţia pascală a omului după Sfânta Scriptură?

Omul s-a învrednicit de un act ziditor propriu, oferit numai lui. Referatul biblic precizează: „Şi a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră“ (Facerea 1, 26), iar mai departe: „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărâna din pământ a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul suflet viu“ (Facerea 2, 7). Actul divin îl instituie deodată în legătură şi cu pămâtul, cu fiinţele de pe el, dar şi cu Ziditorul. Comunicarea este faţă către faţă, personală. Dumnezeu îi insuflă prin har o conştiinţă şi iubire jertfelnică liberă, după chipul Său divin, pentru a-şi putea realiza apoi şi „asemănarea“. Iar distincţia pe care o face Sfânta Scriptura între chipul divin dăruit, devenit constitutiv fiinţei noastre, şi „asemănarea“ cu Dumnezeu, pentru care trebuia Adam să conlucreze cu harul, pune în lumină această vocaţie pascală originară a omului.

Sfântul Vasile Cel Mare învăţa: „Dacă te-ar fi făcut dintru început după asemănarea lui Dumnezeu, unde ar fi fost darul tău? De unde te-ai fi încununat? Dacă Ziditorul ar fi dat firii totul, cum ţi-ar fi deschis împărăţia cerurilor? Acum, însă, una ţi s-a dat (adică chipul); cealaltă (asemănarea) nedesăvârşită s-a lăsat, ca şi tu să lucrezi la desăvârşirea ta, pentru ca vrednic să te faci de plata cea de la Dumnezeu“. Lucrarea, nevoinţa lui Adam trebuia să fie că o jertfă harică în sânul creaţiei, „să lucreze şi să păzească grădina cea din Eden“ (Facerea 2, 23); să pună asupra lumii o pecete tot mai luminoasă a jertfei creatoare, sporind el însuşi mereu în unirea cu Prototipul divin, după care fusese zidit, până la încununarea Paştilor hărăziţi lui. Într-o asemenea comuniune cu Dumnezeu, susţinută de un elan neistovit al iubirii, era dată şi posibilitatea nemuririi lui Adam.

Care este Taina Sfintelor Paşti?

Invocând lumina Duhului Sfânt şi cugetând cu stăruinţă, cred că trebuie să vedem în această taină o vocaţie pascală a întregii făpturi. Cuvântul cel mai deplin care ne dezvăluie taina mormântului gol din apropierea Golgotei este: „Paşti“. Celelalte nume: crucea, moartea, Învierea, nemurirea, viaţa veşnică sunt puteri şi stări duhovniceşti unite la un loc în acest dar dumnezeiesc - Paştile.

De aceea, în slujba sfântă din dimineaţa Învierii, cuvântul „Paşti“ este rostit fără încetare cu multe şi negrăite sensuri: „Paştile cele sfinţite, astăzi, nouă s-au arătat; Paştile fără prihană; Paştile cele mari; Pastile care ne deschid nouă uşile raiului...“. Ceea ce ne uimeşte este o totalitate a cuprinderii existenţei noastre în starea pascală. (părintele Constantin GALERIU, Convorbiri duhovniceşti)