Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Săptămâna pregătitoare pentru Postul Mare
Suntem în Săptămâna Lăsatului sec de brânză numită şi Săptămâna albă în care nu se mănâncă produse din carne, dar se pot consuma brânză, lapte, ouă şi peşte în fiecare zi. Această săptămână ne pregăteşte trupeşte şi sufleteşte pentru Postul Mare care începe luni, după Duminica Lăsatului sec de brânză, numită şi a Izgonirii lui Adam din Rai, care este a patra duminică din perioada liturgică a Triodului.
Faptul că în această săptămână nu se mănâncă produse din carne ne arată că perioada în care ne aflăm este „începutul prăznuirii postului”, după cum remarcă ieromonahul Makarios Simonopetritul. Tot el ne spune că în zilele Săptămânii Lăsatului sec de brânză „se cuvine să ne grăbim să intrăm în post începând deja mişcarea de întoarcere la Dumnezeu prin pocăinţă şi lăsând ca postul trupesc să fie precedat de postul duhovnicesc”.
Imnografia numeşte Săptămâna albă „înainte-prăznuirea Postului şi introducerea lui” şi e văzută de imnografi ca „uşa de intrare” în timpul celor 40 de zile ale postului. Acum când s-au deschis uşile pocăinţei, şi cântările Triodului ne îndeamnă să ne pregătim pentru post. Îndepărtându-ne de produsele din carne şi părăsind patimile izvorâte din păcate, să ne luminăm cu înainte-prăznuirea timpului duhovnicesc al ascezei ce urmează în Postul Mare.
Triodul ne avertizează că în această săptămână se ivesc „zorile şi harul postului” ce ne pun înainte „vremea pocăinţei” care „risipeşte întunericul păcatelor”. Suntem îndemnaţi să ne curăţim „de toată întinăciunea” pentru că răsar „primăvara postului şi floarea pocăinţei”.
Poporul dreptcredincios este invitat să primească cu dragoste postul ce urmează de săptămâna viitoare. De aceea, acum, trebuie să părăsim „patimile” săvârşite în trup pentru a creşte „darurile sufletului”. Iar vremea postului este foarte important să o primim cu bucurie şi părăsind păcatul să mergem pe calea ascezei unite cu pocăinţa spre bucuria Învierii. Prin post, lacrimi, rugăciuni şi deprinderea smereniei intrăm pe drumul desăvârşirii duhovniceşti al Postului Sfintelor Paşti.
Această săptămână de pregătire ne anunţă „vremea postului ce vine” şi este pentru noi îndemn de a părăsi păcatul spre a dobândi „darul postului”, prin care primim razele de lumină duhovnicească ce risipesc întunericul adus de patimi în viaţa noastră.