Sihăstria, mănăstirea de suflet a Patriarhului Daniel

Căutător neobosit al marilor idealuri duhovniceşti, tânărul teolog Dan-Ilie Ciobotea nu s-a oprit la teoria învăţată în înaltele şcoli, ci a căutat-o și pe cea întrupată şi confirmată în viaţa contemporanilor săi. Astfel, în anii de studii cunoaşte Mănăs­tirea Sihăstria şi pe marii părinţi duhov­niceşti de aici, fiind profund marcat de aceştia.

Născut în 1951 pe meleaguri bă­nățene din părinții Alexe învățătorul și Stela, tânărul Dan-Ilie Ciobotea a urmat școlile elementară, generală și liceul în județul Timiș, după care a plecat mai departe de casa părintească. Astfel, între anii 1970 și 1974 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Sibiu, obţinând titlul de licenţiat în Teologie cu calificativul „Excepţional”, iar între anii 1974 și 1976 a urmat cursurile de doctorat în Teologie la Institutul Teologic Universitar din București.

În cartea de aur a Mănăstirii Sihăstria putem citi o însemnare autografă edificatoare: „Niciunde n-am simțit cerul mai aproape ca la Sihăstria, acest «Loc Sfânt» al pământului românesc. Aici întâlneşti isihaşti români. Aici Părinţii şi Fraţii sunt, mai întâi de toate, oameni ai rugăciunii, «rugători ai Nea­mului». Aici duhovnicii sunt mari doctori de suflete. La Sihăstria auzi cuvintele Sfinților Părinți ca pe o lecție zilnică și vezi trăirea Sfinților Părinți, trăire care este singura stare conformă celor ce păstrează în lume chipul lui Hristos Cel sărac, ascultător și feciorelnic. Pe Părintele Cleopa niciunde nu-l găsești, decât la Sihăstria, dânsul fiind un dar al lui Dumnezeu în veacul nostru.

Pentru un tânăr teolog, Sihăstria oferă vatra unei spiritualități ortodoxe autentice; o confirmare, prin trăire, a adevărurilor de credință ale Ortodoxiei, un puternic imbold la viață curată, dragoste față de Dumnezeu și de semeni, flacăra unei slujiri în smerenie, multă smerenie și liniște. 12 sept. 1976, Dan-Ilie Delatimiș, doctorand în teologie”.

Înţelegem de aici că tânărul teolog, „înflăcărat pentru slujirea în smerenie”, a avut de acum un punct de referinţă, un loc în care s-a întâlnit cu cerul în persoana purtătorilor de duh, ai „marilor doctori de suflete şi rugători ai Nea­mului”. Sprijinit pe pilda şi rugăciunile acestora, el a putut să-şi continue drumul pe alte meleaguri, acolo unde a fost chemat spre slujire în ogorul lui Dumnezeu.

Astfel, între anii 1976 și 1978, trimis de Patriarhia Română, a urmat cursurile de doctorat la Facultatea de Teologie Protestantă din cadrul Universității de Ştiinţe Umane din Strasbourg - Franţa, ca bursier al Guvernului francez, iar la sfârșitul studiilor a obținut titlul de Doctor în Teologie cu calificativul „Magna cum laude”. În acest timp, însă, gândul îi rămâne mai departe la Sihăstria şi la părinţii de aici, pe care îi însoţeşte în pelerinajul acestora în Muntele Athos, în momente de mare intensitate duhovnicească, precum primirea triumfală de care a avut parte părintele Cleopa în însăşi cetatea cea mai de seamă a monahismului ortodox şi întâlnirea memorabilă a acestuia cu unul dintre marii cuvioşi ai ultimului veac, Sfântul Paisie Aghioritul.

Între anii 1978 și 1980 a urmat studii postuniversitare de specialitate la Universitatea din Freiburg im Breisgau - Germania, ca bursier al Conferinței Episcopilor Romano-Catolici din RFG. În anul 1980 a candidat și a obținut postul de profesor de teologie ortodoxă și ecumenică la Institutul Ecumenic de la Bossey - Geneva.

La data de 30 octombrie 1980 a susținut doctoratul în Teologie Ortodoxă la Institutul Teologic Universitar din București, obținând titlul de Doctor în Teologie Ortodoxă, cu calificativul „Excepţional”, iar în 1985 a fost numit director adjunct al Institutului Ecumenic de la Bossey.

Teologul şi profesorul intrat în monahism

Însă rădăcinile n-au fost uitate niciodată. Oriunde mergea, el ştia că „pe părintele Cleopa - darul lui Dumnezeu în veacul nostru - niciunde nu-l găseşti, decât la Sihăstria”. Astfel, în seara zilei de 5 august 1987, profesorul universitar dr. Dan-Ilie Ciobotea de la Institutul Ecumenic de la Geneva a fost tuns în monahism, cu numele Daniel, în obștea sfintei Mănăstiri Sihăstria, avându-l naș de călugărie pe arhimandritul Cleopa Ilie, iar slujba călugăriei fiind săvârșită de arhimandritul Victorin Oanele, starețul Sihăstriei, în Paraclisul Sfinții Părinți Ioachim și Ana din incinta mănăstirii.

La câteva zile după aceasta, în data de 14 august 1987, monahul Daniel a fost hirotonit întru diacon tot la Mănăstirea Sihăstria de către Preasfinţitul Părinte Pimen Suceveanul, Episcop-vicar, având împreună-slujitori la Sfânta Liturghie pe ieromonahii Irineu Curtescu și Serapion Moisa, ierodiaconul Calinic Popa și arhidiaconul Ioan Ivan. A doua zi, proaspătul ierodiacon Daniel a primit harul preoției la Mănăstirea Putna prin punerea mâinilor Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist. După aceea, alegerea și hirotonia întru arhiereu, ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, apoi ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei au urmat în mod firesc.

Multe întâmplări frumoase ne-au rămas în memorie din perioada cât a fost Mitropolit la Iași! Toți părinții Sihăstriei ne amintim cât de des venea acasă, la metanie, Preafericitul Părinte Daniel, pe vremea când era ­Mitropolit la Iași: nu exista Paști sau Crăciun sau hram să nu fie în mijlocul nostru, surprinzându-ne de fiecare dată cu un cuvânt de folos, cu vreun oaspete de seamă ori cu vreo veste ­îmbucurătoare. De multe ori, Preafericirea Sa sosea pe nepusă masă: ori în drum spre Durău, ori spre vreo altă mănăstire sau parohie, seara târziu… Dar oricând era binevenit, căci venea acasă.

Alături de monahii şi duhovnicii de „acasă”

Îi plăcea să meargă adeseori pe munte. Momente de neuitat s-au petrecut în ziua de 31 august 1993, când Preafericirea Sa, dimpreună cu Preasfinţitul Părinte Eftimie al Romanului și Hușilor și Preasfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos, din dorinţa de a împlini un vis mai vechi al ieroschimonahului Paisie Olaru, au sfințit locul pentru construirea bisericii și Schitului Înălțarea Sfintei Cruci - Poiana lui Ioan. De față au mai fost atunci şi arhimandriții Cleopa Ilie, Petroniu Tănase, Victorin Oanele și Ioanichie Bălan, protosinghelul Calinic Popa și ierodiaconul Timotei Aioanei. Au urcat pe munte în remorca unui tractor, iar la întoarcere i-au cercetat și pe bătrânii pustnici care se nevoiau în împrejurimi.

Despre legătura duhovnicească dintre părinții Paisie și Cleopa, pe de o parte, și Preafericitul Părinte Daniel, pe de altă parte, se poate vorbi foarte mult. De nenumărate ori i-a cercetat, s-a spovedit la ei, le-a cerut cuvânt de folos şi rugăciune care să-l însoţească în călătoria pe marea acestei vieţi! Iar ei nu l-au uitat.

Din 2007 a plecat de acasă, de la metanie, în mijlocul urbei Bucureștilor, acolo unde îl aștepta o ascultare și mai grea. A mai revenit în câteva rânduri acasă pentru vreo sfințire ori vreun eveniment deosebit. Mai rar, întrucât la centru problemele sunt mult mai multe, vremurile sunt mai tulburi, iar ispitele mai iuți.

Acum, după amplele lucrări de restaurare care au avut loc în Mănăstirea Sihăstria, îl așteptăm din nou acasă, pentru resfințirea Paraclisului Sfinții Părinți Ioachim și Ana, în care, în urmă cu 35 de ani, s-a răstignit în chipul Crucii. Îl așteptăm cu brațele deschise, așa cum așteaptă un copil pe părinții săi plecați departe.

Întru mulți ani binecuvântați și arhierie rodnică, Preafericirea Voastră!

(Arhim. Arsenie Popa, dimpreună cu obștea de acasă)