Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Volum care mărturisește despre lucrarea Duhului Sfânt în spațiul românesc

Volum care mărturisește despre lucrarea Duhului Sfânt în spațiul românesc

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Repere și idei
Un articol de: Arhim. Mihail Daniliuc - 28 Iul, 2020

A șaptea lună din calendar, care este aproape de epilog, ne-a adus multe bucurii duhovnicești prin proslăvirea, alături de sfinții din panteonul Ortodoxiei universale, a opt sfinți odrăsliți pe pământ românesc, precum și cinstirea a două cunoscute icoane din spațiul nostru ortodox, realizându-se astfel un memorial viu al prezenţei şi lucrării Preasfântului Duh pe pământ străbun de la apariţia creştinismului până în contemporaneitate. Dacă privim cu atenție în calendarul Bisericii noastre strămoșești, observăm că prin mult așteptatele și fireștile canonizări de sfinți români, mai cu seamă după 1990 încoace, nu este lună din anul liturgic să nu avem rânduită cinstirea unuia sau a mai multor sfinți români sau daco-români, devenind astfel o fidelă oglindă a timpului așteptării și rodirii bogate a semințelor credinței așezate în sufletele strămoșilor noștri de către primii misionari, începând cu Sfântul Apostol Andrei, dar și o netăgăduită armonie în care trăiesc sfinții naționali cu cei din întreaga Ortodoxie: Dumnezeu este minunat întru sfinţii Săi în unitatea iubirii Preasfintei Treimi, dar în diversitatea popoarelor lor de proveniență.

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, autorul volumului „Sfinții - prietenii noștri adevă­rați”, cu mult zel misionar, a luat decizia să prezinte în paginile recentei sale cărți tocmai armonia pomenită. Scrierea se adaugă unei impresionante liste de peste 70 de volume de autor, lucrări coordonate, traduceri ori monografii de un real folos duhovnicesc, teologic, pastoral-misionar și liturgic, oferite teologiei și culturii româ­nești, cu trudnic și inspirat condei de către Înaltpreasfinția Sa.

Apărută în acest an, la Editura Doxologia, cu binecuvântarea Înalt­prea­sfințitului Părinte Mitropolit Teofan, ampla lucrare de peste 454 de pagini este dedicată în totalitate unor bine structurate „portrete în cuvinte”, realizate cu distins simț liturgic și literar de autor, ce expun cu toată acribia viața și petrecerea celor aproape 140 de sfinți bine­plăcuți lui Dumnezeu, atât din panteonul Ortodoxiei universale, cât mai cu seamă din spațiul românesc: găsim inserate numele a 80 de sfinți daco-români și români, urcați din istorie și legendă în sinaxare prin canonizările proclamate de-a lungul timpului de Biserica românească. Din această perspectivă, volumul capătă un aspect inedit, acela de a tipări în paginile unei singure cărți aproape toate sinaxarele sfinților români; inițiativa poate prefigura o nouă și utilă scriere liturgică, unde să se includă toate slujbele sfinților români, viețile și acatistele lor. Dacă informațiile din „portretele în cuvinte” ale celor aproximativ 60 de sfinți din Ortodoxia universală se pot regăsi și în alte surse, men­ți­o­nate de autor în bogata bibliografie consultată, aș insista mai curând pe lăudabila inițiativă a ierarhului condeier de a strânge cu multă tenacitate sinaxarele ro­mâ­nești, de a le trece prin filtrul simțirii sale liturgice și literare, înfă­țișându-le apoi în mod unitar, sintetic, într-o impresionantă anamneză a pre­zenței și lucrării Duhului Sfânt în spațiul românesc. De altfel, într-un consistent studiu de la finalul cărții, ce ține locul postfeței, Înaltprea­sfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic realizează o analiză istorico-liturgică a canonizărilor în Ortodoxia românească, precizând că numeroși sfinți din primele veacuri creștine „au fost canonizați de evlavia poporului, dar și de alte Biserici Ortodoxe surori (de exemplu Sfinții Mucenici Dasius, Emilian, Montanus și Maxima)”, fapt întâmplat și mai târziu (Sfânta Teofana Basarab, Sfântul Ioan Valahul, Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești). De aceea, conchide autorul, re­cu­noaș­terea acestor sfinți români, precum și canonizarea celor pe care sinodul infailibil al evlaviei populare și memoria vie a Ortodoxiei româ­nești, care deja i-a proslăvit, devenea o necesitate și o prioritate pentru Biserica Ortodoxă Română, arătând astfel că Dumnezeu a lucrat cu totul minunat de-a lungul istoriei neamului nostru, chemând la sfinţenie de la „vlădică până la opincă”.

Valoarea prezentului volum constă nu doar în numărul mare de „portrete în cuvinte” ale celor îmbogățiți de Duhul Sfânt, transfi­gu­rați și îmbrăcați în haine de lumină prin lucrarea harului dumnezeiesc, ci și în minuțioasa analiză a izvoarelor istorice și teologice realizată în vederea redactării nu doar a unei cărți ziditoare de suflet, ci și a unui florilegiu istorico-liturgic neprețuit. Se observă cu ușurință faptul că autorul a scris cu inima, dar și cu mintea, într-un limbaj îngrijit, academic, plin de vibrațiile sufletului și luminile unei minți veghetoare, cultivate și însuflețite de cele mai înalte idealuri ale Sfintei noastre Ortodoxii.

Lăsându-vă bucuria să des­co­periți noi și ziditoare informații, dar și modele de urmat, prin lecturarea „portretelor în cuvinte” ale „prietenilor noștri adevărați”, sfinții, să nu uităm nicicând, după cum ne îndeamnă și autorul lucrării, că „sfințenia reprezintă maximul la care poate ajunge omul în viață, grație Întrupării Mântuitorului ­Iisus Hristos. Sfințenia este revelarea lui Dumnezeu în făptura Sa, iar sfinții sunt oameni prin naștere, pe când oamenii sunt sfinți prin devenire. De aceea Mântuitorul Hristos ne-a chemat pe toți la desăvârșire, la asemănarea cu Dumnezeu”. Să-I urmăm, așadar, chemarea!