În România, locuinţele sociale au o pondere de doar 0,17% din fondul locativ naţional. Din acest punct de vedere, țara noastră ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană. În Europa Centrală şi de Est, ponderea
14 Ian, 2026
Istoricul monedei europene Euro
În 16 decembrie 1995, Consiliul European, întrunit la Madrid, a adoptat oficial „Euro” ca monedă unică europeană. Alegerea denumirii noii monede a fost un pas important în procesul de tranziţie la unitatea monetară, deoarece trebuia să contribuie la acceptarea acesteia de către public, potrivit publications.europa.eu. S-a urmărit ca denumirea monedei să fie aceeaşi în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, să fie cât mai simplă şi să facă trimitere la Europa. La 1 ianuarie 1999, Euro devenea monedă oficială în 11 state membre, dar era monedă virtuală, folosită în operaţiuni de plată care nu implicau bancnote şi monede. La 1 ianuarie 2002, Euro a fost introdus sub formă de bancnote şi monede în 12 ţări: Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia şi Spania. Acestora li s-au adăugat, ulterior, încă 7 state: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia.
Monedele Euro au următoarele valori: 1 cent, 2 cenţi, 5 cenţi, 10 cenţi, 20 cenţi, 50 cenţi, 1 euro şi 2 euro. Bancnotele au valorile: 5 euro, 10 euro, 20 euro, 50 euro, 100 euro, 200 euro şi 500 euro.
