Mănăstirea „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul“ din Ţara Loviştei, judeţul Vâlcea:
13 Iun, 2025
x
Mănăstirea „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul“ din Ţara Loviştei, judeţul Vâlcea:
O comunitate din marginea Sibiului, în Dealul Ocnei, avea să primească în primul an de libertate după regimul comunist mari daruri duhovniceşti. Parohia Sibiu-Dealul Ocnei, din cartierul sibian cunoscut sub numele
Sclipirile Luminii: Parohia cu hramurile „Pogorârea Duhului Sfânt” şi „Sfântul Nicolae”-Militari din Bucureşti
Între lăcaşurile de cult ridicate în Sibiu după decembrie 1989, Biserica „Duminica Tuturor Sfinţilor” ocupă un loc aparte nu doar prin frumuseţea zidirii, a picturii şi podoabelor, ci mai ales prin ataşamentul credincioşilor faţă de comunitatea euharistică. Lăcaşul de cult, împodobit şi înfrumuseţat pentru primirea veşmântului de har adus de târnosire, a devenit un centru al vieţii duhovniceşti, liturgice şi culturale dintr-o comunitate de la marginea oraşului transilvănean.
Așa mic cum este, orașul Topoloveni are nu una, ci două biserici tricentenare. Amândouă sunt încărcate de istorie, de spiritualitate și de frumusețe. Amândouă veghează în mijlocul naturii și amândouă au în preajmă câte un muzeu cu totul special.
Întemeierea unei mănăstiri este ca o călătorie. Ea presupune un scop, un plan, dar și bucuria de a sluji binelui. Adică lui Dumnezeu. Sfântul Marcu Ascetul spune că „Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine”. În lumina acestui adevăr, în tânărul așezământ, fiecare dimineață este un nou început, lumea se înnoiește cu fiecare respirare și totul se face binecuvântare. Rostul unui asemenea bine l-am descoperit și noi în lucrarea micii obști de la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, din Bolintin Vale, Episcopia Giurgiului, deschisă la 1 octombrie 2023.
Suceava e un oraș în care sistematizarea comunistă și-a înfipt adânc colții. Arhitectura socialistă e îmblânzită, din loc în loc, de bisericile vechi, ale diferitelor confesiuni, și de câte o clădire austriacă scăpată ca prin urechile acului. Printre aceste minuni peste care mânia socialistă nu a trecut se numără și Biserica „Sfânta Înviere”. Ridicat de Elena, soția lui Petru Rareș, dintr-o dragoste „care înfruntă moartea”, lăcașul e ca o pasăre Phoenix. În ciuda istoriei sale zbuciumate, a păstrat neatins, de aproape cinci veacuri, spiritul Ortodoxiei moldovenești.
Recent, când primăvara începea să-şi facă parcă prea grăbită prezenţa, am ales să ies din furnicar, din marele oraş Bucureşti, pentru a simţi mai bine schimbarea din natură, dar şi din sufletele noastre, mai ales acum, în perioada Postului Mare. Betoanele, asfaltul, metroul anesteziază sentimentul de comunicare cu creaţia, cu frumuseţea lumii de lângă noi şi din noi. La doar câțiva kilometri de forfota urbană, ascunsă între ape și păduri, Mănăstirea Cernica este una dintre acele insule de liniște unde sufletul își poate găsi odihna.
În Parohia Sărata, Protopopiatul Avrig, județul Sibiu, se găsește una dintre bisericile monument istoric aflate la poalele Munților Făgăraș, lăcaș de cult cu o pictură deosebită, realizată de frații Grecu, vestiți zugravi bisericești. Comunitatea de credincioși de aici este îndrumată de părintele Ioan-Cătălin Litman, cel care se străduiește să zidească Biserica vie, plămădită din sufletele credincioșilor.
O icoană a Învierii Domnului răsărită din albul zăpezii căzute în această iarnă, descoperită de noi în Postul Mare lângă trunchiul unui brad din curtea mănăstirii prahovene Turnu, greu încercată de un incendiu devastator în 2023, și întâlnirea cu părintele arhimandrit Valentin Mâțu, starețul așezământului, ne-au revelat faptul că „Învierea se pregătește, nu doar se așteaptă”, cum spunea părintele Constantin Galeriu. Momentul ne-a întărit credința că fiecare dintre noi trebuie să găsim în inimă un loc pentru tristețea răstignirii, dar mai ales pentru speranța și bucuria Învierii.
Viața aici e aspră. Așa a fost întotdeauna și poate de aceea puțini au rezistat în pustniciile din Ceahlău. Și anul acesta iarna a fost rece, mai rece decât cele pe care și le amintește maica Pantelimona din ultimii 10-15 ani. De doar câteva zile pământul s-a mai zbicit, iar lumina și-a făcut loc printre neguri. Pe creastă, zăpezile încă rezistă. Se văd de jos. Vârfurile par învelite în năframe albe. Aici, în vale, ghioceii sunt deja mesagerii Bunei Vestiri. Aleea către biserica mănăstirii seamănă cu o eternă cale către primăvară. Ca o parabolă pământeană a veștii celei bune primite de Fecioara Maria.
Locul în care zilnic se experiază prezența iubirii lui Dumnezeu, bucuria zămislirii unui permanent început ca roadă a Duhului Sfânt, se poate numi lucrare continuă a Bunei Vestiri. Taină minunată, statornicie, vindecare de păcat și moarte, speranță, dăruire de viață veșnică. Un asemenea loc este Mănăstirea „Buna Vestire”, din Episcopia Giurgiului, care marţi își sărbătorește hramul istoric. Așezământ nou ce poartă în acest prezent agitat mesajul începutului mântuirii noastre transmis tainic peste veacuri de prima chinovie cu același hram ridicată în zonă pe vremea Sfântului Grigorie Sinaitul.
Parohia „Sfântul Haralambie“- Flămânda din Bucureşti, ridicată în a doua jumătate a secolului al 18-lea:
Biserica „Învierea Domnului” din cartierul Oprişani al municipiului Turda este un simbol al renaşterii şi al libertăţii de manifestare a credinţei după ani grei de ateism impus de regimul comunist. Ridicat în anii de după evenimentele din 1989, lăcaşul de cult a adus curaj, putere şi nădejde în comunitatea credincioşilor din această parte a oraşului clujean.
Biserica Fundenii Doamnei, judeţul Ilfov, ctitorită de Spătarul Mihail Cantacuzino, în 1699, și de ginerele său, Dumitrașcu Racoviță, așa cum arată pisania din pridvor:
Sfânta Muceniţă Ecaterina este prăznuită în Biserica Ortodoxă pe 25 noiembrie, iar printre puţinele biserici ocrotite de jertfelnicia eruditei Ecaterina, născută într-o familie de rang înalt din Alexandria Egiptului, se numără cea din satul ieşean Ulmi. Deşi se află pe drumul Hârlăului, la 50 km de Iaşi, cel mai vechi sat al comunei Belceşti îşi scrie în continuare istoria în tihnă. Asemenea muceniciei Sfintei Ecaterina, oamenii de aici au tras din greu să scoată ochii în lume, dar au răzbit cu ajutorul a trei mari piloni pe care s-au sprijinit: familia, şcoala şi Biserica.
Biserica Şerban Vodă din Capitală, cu hramul de toamnă „Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ“, unica biserică din Bucureşti cu acest hram, dar şi singura care adăposteşte o părticică din
La 30 octombrie 1724, prin strădania unui monah grec, Ioanichie, salba de edificii ortodoxe ale Bucureștiului se îmbogățea cu încă o biserică frumoasă, cea a Mănăstirii Stavropoleos și de la acea dată au trecut, iată, mai bine de trei secole și lăcașul acesta este încă în picioare și se prezintă ca o mărturie și bijuterie arhitectonică inestimabilă. În rândurile acestea am dorit să rememorăm, oarecum la ceas aniversar, câteva capitole din existența Bisericii Stavropoleos, continuând să prezentăm coordonate ale istoriei din secolul al XIX-lea.
Biserica nouă a Parohiei „Sfânta Vineri”-Pajura din Bucureşti a fost târnosită în 14 octombrie 2014 de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române:
Ministerul Educaţiei şi Agenţia Naţională pentru Sport au semnat un protocol de colaborare în vederea implementării Programului Naţional „Campion în şcoală”. În cadrul proiectului care se va derula în
Mănăstirea Vladimireşti, judeţul Galaţi, a cărei construcţie a început în 1938, după modelul Schitului Prodromu din Muntele Athos:
