Odată cu instalarea comunismului în România după cel de-al Doilea Război Mondial, politica autorităților de stat a fost una fățiș persecutoare față de Biserica Ortodoxă. Au fost închise mănăstiri,
25 Noi, 2016
x
Odată cu instalarea comunismului în România după cel de-al Doilea Război Mondial, politica autorităților de stat a fost una fățiș persecutoare față de Biserica Ortodoxă. Au fost închise mănăstiri,
Un alt cleric necunoscut în istoriografia bisericească postdecembristă este preotul Pavel Taşcă. Acesta s-a născut la 14 august 1910 în localitatea Corod, judeţul Galaţi. După absolvirea Seminarului Teologic
În documentele din dosarul penal constituit împotriva preoţilor bihoreni în frunte cu Andrei Vascan de multe ori găsim situaţii în care anchetatorii reveneau asupra unor aspecte. Totodată, nu de puţine ori,
Aurel Putici s-a născut la 25 iunie 1912 în familia unor învăţători din Chislaz, judeţul Bihor. După şcoala primară din satul natal, a urmat patru clase de liceu la Oradea (1921-1925), apoi Seminarul Teologic
Graţian Chiş s-a născut la 5 octombrie 1912 în localitatea Burzuc, județul Bihor. După absolvirea Academiei Teologice din Oradea, tânărul Chiş a primit în slujire Parohia Chiraleu, județul Bihor, apoi din
Anul 1958 a constituit începutul unui nou val de arestări, în care preoţii ortodocşi erau vizaţi fie pentru antecedentele politice interbelice, fie pentru atitudinea manifestată faţă de măsurile luate de
După ancheta de la Securitate, Ioan Ianolide a fost trimis în justiție. Alături de Constantin Voicescu, Ianolide a fost considerat vârf de lot, în fruntea celor 30 de inculpați. În depoziția de la proces, din 19
Confruntarea dintre Nuti Pătrășcanu și Ioan Ianolide a continuat, primul susținând că Gafencu și apropiații săi, inclusiv Ianolide, au continuat să ducă în penitenciarul tebeciștilor de la Târgu Ocna o
Vieţuirea creştină în temniţa comunistă este o realitate istorică adeseori rememorată de supravieţuitorii gulagului românesc. Şi nu doar vieţuirea, ci chiar spiritualitatea creştină, ca fenomen cultural
A fost unul dintre cei mai apreciaţi slujitori din ţinutul Fălticenilor, om de cultură aplecat scriiturii poetice şi apropiat al lui Nicolae Labiş şi al fraţilor Horia şi Vasile Lovinescu. Leonida Gavrilescu
Începând cu data de 16 decembrie, ziua izbucnirii revoltei timişorenilor, „oraşul martir“ aduce un pios omagiu tinerilor ucişi pentru credinţă şi libertate în urmă cu 25 de
În anul 1949, regimul comunist din România declanşase acţiunea de colectivizare în mediul rural. După cum istoriografia şi memoria colectivă au consemnat, iniţiativa guvernului comunist nu s-a
Pe drumul ce duce de la Slatina spre Caracal se află vechea mănăstire Brâncoveni. Numele acesteia ne duce cu gândul la ctitori din familii de boieri care în medievalul românesc au avut o contribuţie însemnată la dezvoltarea culturii şi a spiritualităţii. Însă, pe cât de falnică se arată această mănăstire, pe atât de lovită a fost de urgiile istoriei. După secularizarea averilor mănăstireşti, Mănăstirea Brâncoveni este tot mai afectată prin împuţinarea obştii, astfel încât în perioada interbelică mai exista un singur călugăr, care avea datoria de a se îngriji de locaş. În această perioadă, chiriarhul Râmnicului, Episcopul Vartolomeu Stănescu, iniţiază refacerea aşezământului, pentru început primind 3,5 ha de teren arabil. În 1937, cu bani de la Ministerul Cultelor a fost reparată biserica bolniţă, iar doi ani mai târziu biserica mare a primit o altă învelitoare din olane. De asemenea, chiliile vechi au fost reparate. Numai că statul român a înţeles să schimbe destinaţia aşezământului, la cererea Ministerului Sănătăţii aici instalându-se un azil de bătrâni şi infirmi. Din acest motiv, singurul ieromonah rămas în aşezământ nu putea oficia serviciul divin. Situaţia s-a schimbat în anul 1952, când aici a fost instalată o obşte de maici şi adusă icoana facătoare de minuni a Maicii Domnului. Obştea de la Brâncoveni a început să se dezvolte cu toate neajunsurile create de regimul comunist. Însă vieţuirea maicilor de la Brâncoveni a fost de scurtă durată. Prin aplicarea decretului 410/1959, Mănăstirea Brâncoveni a fost desfiinţată. Ulterior, printr-o adresă din 21 august 1962, Sfatul popular al Regiunii Argeş solicita Departamentului Cultelor acest spaţiu în vederea instalării unui „cămin de bătrâni, destinaţie pe care a mai avut-o“. Aceeaşi autoritate locală preciza că, pentru preluarea spaţiului, „a fost consultată şi Episcopia Râmnicului şi Argeşului, care ne-a comunicat aviz favorabil“. Numai că, în „avizul favorabil“ din 11 august 1962 al Episcopiei Râmnicului, semnat de vicarul administrativ, se vorbeşte de „rezervarea spaţiului necesar personalului de îngrijire a bisericii şi sub expresa condiţionare a consimţământului Direcţiei Monumentelor Istorice“. Prin urmare, înainte ca spaţiul fostei mănăstiri să fie preluat în folosinţă era nevoie de avizul direcţiei de specialitate şi ca biserica să fie în continuare un locaş în care se slujeşte periodic de către un cleric-îngrijitor. Sub expresa enunţare a împuternicitului de culte al regiunii Argeş, Ion Bărbulescu, din 25 octombrie 1962, conform căreia Direcţia Monumentelor şi-a dat avizul favorabil, Sfatul popular regional a intrat în posesia spaţiului. Totuşi, să nu ne imaginăm că Episcopia Râmnicului a cedat atât de uşor asupra spaţiului fostei Mănăstiri Brâncoveni, deoarece pe solicitarea Sfatului regional Argeş apar mai multe rezoluţii care denotă presiunile venite dinspre conducerea Departamentului Cultelor şi a împuternicitului local. Interesant este faptul că situaţia de la Brâncoveni nu a persistat, deoarece în 1975 Direcţia Monumentelor Istorice a demarat procesul de refacere a casei domneşti şi implicit a aşezământului, în acest fel conştientizându-se valoarea istorică pe care o purta mănăstirea. Un deceniu mai târziu, prin purtarea de grijă a vrednicului de pomenire Episcop Gherasim Cristea al Râmnicului şi a arhiereului său vicar, Calinic Argatu, la Brâncoveni s-a reînfiripat viaţa monahicească, treptat mănăstirea recăpătându-şi strălucirea de altădată.
Un episod mai puţin cunoscut din biografia părintelui Arsenie este legat de profesoratul său la Seminarul Monahal de la Neamţ, după 22 octombrie 1950, prin numirea de către Patriarhul Justinian. Despre activitatea
Un alt cleric persecutat în perioada comunistă şi care nu figurează în istoriografia postcomunistă este părintele Vasile Profir. Acesta s-a născut la 27 februarie 1900, în satul Moşna, comuna
La 1 august 1964, părintele Arsenie Papacioc ieşea pe poarta Penitenciarului Aiud. A mers la Bucureşti, în speranţa numirii într-o mănăstire de aici sau împrejurimi. Însă Securitatea era de
Poeta Ana Blandiana, iniţiatoarea, alături de soţul ei, Romulus Rusan, a Memorialului Victimelor Comunismului şi Rezistenţei de la Sighet, a susţinut, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, conferinţa pe tema „De la Ediculę la Sighet. Despre credinţa şi memoria modelelor“, în cadrul Anului comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, precum şi în cadrul seriei de evenimente care celebrează 90 de ani de la înfiinţarea facultăţii teologice clujene.
S-a născut la 11 mai 1901, în familia unui muncitor din localitatea basarabeană Recea. După şcoala primară, tânărul Lizo urmează Seminarul teologic superior de la Chişinău. În 1935 este numit
După căderea comunismului în Europa Centrală şi Răsăriteană s-a pus problema înfiinţării unor muzee care să păstreze pentru generaţiile viitoare istoria acelor ani. Autorităţile venite la
Principesa Ileana de Habsbourg, una dintre fiicele regelui Ferdinand şi ale reginei Maria de România, a rămas în istorie ca maica Alexandra, care în America a fondat o mănăstire şi a vieţuit
Anul 1958 aducea României un nou val de represiune. Regimul comunist se temea de o iradiere a ideilor anticomuniste de la Budapesta şi, în consecinţă, considera că are nevoie de o consolidare.
