Episcopul Hușilor, acasă la Sfântul Ioan Iacob

De sărbătoarea Sfântului Ioan Iacob de la Neamț, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Crăiniceni din județul Botoșani, în localitatea natală a sfântului cuvios. În cuvântul său, ierarhul i-a îndemnat pe cei prezenți să caute și să aplice în viața lor cuvintele Domnului Hristos, „care ne unesc, ne hrănesc, ne luminează și conțin în sine adevărul”.

Numeroși credincioși din zona orașului Darabani s-au rugat marți dimineață Sfântului Ioan Iacob, originar de pe aceste plaiuri, care s-a nevoit în rugăciune în Pustiul Hozevei. Slujba în cinstea sfântului botoșănean a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, delegatul Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan.

În predica sa, Părintele Episcop a vorbit despre puterea transformatoare lăuntric a cuvântului lui Dumnezeu, regăsit în Sfânta Scriptură: „Cei care vin cu o oarecare frecvență la biserică pot constata faptul că la sărbătorile sfinților cuvioși este rânduit să fie citit un fragment extras din celebra cuvântare a Domnului Hristos care poartă denumirea generică de Predica de pe munte. Și sunt citite Fericirile, despre care aș îndrăzni, să mă iertați, să spun, cu toată franchețea, că sunt cele mai ignorate în viața noastră, a creștinilor. Dacă vom încerca să ne examinăm, prin conținutul fiecăreia din aceste Fericiri, cred că am capitula și am mărturisi sincer că nu ne regăsim în nici una dintre acestea. Le ignorăm, nu le aplicăm în viața noastră. Nu cred că este cazul să le înșir pe toate și să constatăm, în fața propriilor conștiințe, că suntem așa de deficitari în a le întrupa în viața noastră, în a le simți că ele fac parte din ființa noastră. Sfinții sunt cei ce cu adevărat și-au asumat și au trăit în mod plenar aceste Fericiri. Pentru ei, ocara era ca și lauda; faptul de a căuta să fie cu duh de pace era însuși conținutul vieții lor; strădania de a-L căuta pe Dumnezeu, de a avea inima curată ca să-L vadă pe El, era preocuparea clipă de clipă; starea de smerenie era hrana lor, în contrast cu ce ne hrănim noi, adică cu mândria, cu egoismul; suntem egocentrici și am vrea ca totul să pivoteze în jurul nostru”.