Mănăstirea Hurezi, ctitorie emblematică a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, a găzduit în aceste zile evenimente solemne dedicate proclamării locale a canonizării Sfintei Cuvioase Matrona. Cu acest prilej, un impresionant sobor de arhierei, preoți și diaconi a săvârșit astăzi, 5 mai, Sfânta Liturghie la acest așezământ monahal, în prezența a numeroși credincioși. La finalul slujbei a fost citit Tomosul sinodal de proclamare locală a canonizării, a fost prezentată icoana ei și s‑a intonat troparul acesteia.
Priveghere la Mănăstirea Hurezi din județul Vâlcea
Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit luni, 4 mai, slujba Privegherii la Mănăstirea Hurezi, județul Vâlcea, în ajunul proclamării locale a canonizării Sfintei Cuvioase Matrona, conform arhiepiscopiaramnicului.ro. Înaltpreasfinția Sa a fost înconjurat de soborul stareților din Arhiepiscopia Râmnicului și a sfințit icoana și racla de argint în care au fost așezate sfintele moaște ale Sfintei Matrona. Chiriarhul a reliefat în cuvântul de învățătură împărtășit stareților, obștii monahale, credincioșilor și pelerinilor prezenți la slujba Privegherii că „virtuțile Cuvioasei Matrona configurează un model viu, accesibil și profund ancorat în tradiția ortodoxă, oferind o sinteză între teologie și experiență, între interioritate și comuniune”.
„Sfințenia ei relevă o adâncă smerenie, care este rădăcina tuturor virtuților. Smerenia înseamnă puterea de a recunoaște prezența și lucrarea lui Dumnezeu în viața proprie. Prin smerenie, omul se deschide Harului dumnezeiesc. Sfânta Matrona a trăit această smerenie în ascultare și în slujire, arătând că adevărata înălțare vine prin coborârea inimii. În același timp, ascultarea sa a fost expresia unei libertăți duhovnicești profunde. În tradiția ortodoxă, ascultarea nu anulează persoana, ci o împlinește, pentru că o așază în comuniune cu voința lui Dumnezeu. Prin ascultare, Cuvioasa Matrona a cultivat pacea inimii și unitatea comunității, devenind un model de echilibru și binecuvântare pentru obștea monahală. Rugăciunea, la rândul ei, nu era pentru Cuvioasa Matrona doar rânduială, ci respirație. Era acea chemare lină a Numelui lui Dumnezeu, rostită uneori în cuvinte, alteori în tăcerea inimii. În această rugăciune, lumea nu era uitată, ci purtată cu mai multă durere și cu mai multă iubire înaintea lui Dumnezeu”, a explicat Înaltpreasfinția Sa.



.jpg)
