Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Cultură Muzee ale satului de pe întreg cuprinsul ţării

Muzee ale satului de pe întreg cuprinsul ţării

Un articol de: Daniela Șontică - 13 Aug, 2019

Secolul trecut ne-a învăţat că dezvoltarea fără precedent a industriei şi tehnologiilor de tot felul, precum şi schimbarea modului de trai zilnic la nivel global şi al ţării noastre nu pot lăsa în stadiul lor ancestral aşezările rurale. De aceea, în România au existat câteva iniţiative salutare ale cercetătorilor de a organiza muzee ale satului pentru a păstra astfel casele, obiectele şi multe alte lucruri care amintesc de traiul strămoşesc. Printre aceste muzee, la loc de cinste se află Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti, fondat în 1936, ca rezultat al campaniilor sociologice şi etnografice realizate de Dimitrie Gusti împreună cu colaboratorii săi în diferite zone ale ţării.

Una dintre cele mai mari astfel de instituţii se află în Dumbrava Sibiului şi poartă numele de Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA. A luat fiinţă în 1963, sub titulatura de Muzeul Tehnicii Populare, se desfăşoară pe 96 de hectare şi este o continuare a ceea ce a fost Muzeul Etnografic-Istoric al Românilor din Transilvania, fondat în 1905 şi închis în 1950. Primul monument adus în Dumbrava Sibiului a fost o moară hidraulică. În timp, colecţia de mori a crescut considerabil, fiind reconstituite şi aduse din diverse sate un han şi mai multe case ţărăneşti împreună cu diverse ateliere meşteşugăreşti. După 1989, au fost adăugate patrimoniului o biserică, o şcoală şi o popicărie, în total fiind peste 300 de clădiri.

Parcul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca este o secţie în aer liber a Muzeului de Etnografie Cluj. Situat în zona Hoia din municipiul Cluj-Napoca, fondat în 1929, parcul cuprinde exponate datând din 1678. Acest sătuc muzeal este compus din: 13 gospodării cu 90 de construcţii caracteristice zonelor Munţii Apuseni, Năsăud, Bistriţa, Câmpia Transilvaniei, Maramureş, Secuimea, Zarand, Podgoria Albă, Ţara Oaşului, Gurghiu, Depresiunea Călăţele, Bran; 34 de instalaţii tehnice ţărăneşti; 5 case-atelier; 3 biserici de lemn; o poartă de cimitir. 
Și la Baia Mare există un frumos muzeu în aer liber al satului, inaugurat în 1984, în peisajul pitoresc de pe Dealul Florilor, pe o suprafaţă de 6 hectare. Grupate în jurul bisericii de lemn aduse din Chechiş, monumentele etnografice reprezintă patru zone din Maramureş: Ţara Chioarului, Ţara Lăpuşului, Ţara Codrului şi Ţara Maramureşului. Pot fi admirate mai multe tipuri de gospodării: de agricultor din Ţara Lăpuşului, de viticultor din subzona Baia Mare, de pomicultor din Ţara Maramureşului, precum şi instalaţii gospodăreşti: oloiniţele, pivele, batozele, vâltorile şi morile de apă.

În satul Bujoreni din judeţul Vâlcea, se află Muzeul Satului Vâlcean, intrat în circuitul turistic în 1974. Acolo pot fi văzute o serie de ateliere meşteşugăreşti: olărit, dulgherie, tâmplărie, prelucrare a părului de capră, dar şi mori de mână, de apă, pive, cazane de ţuică şi o serie de instalaţii vinicole. Un monument interesant este şcoala primară rurală de la începutul secolului al XX-lea, din vremea lui Spiru Haret, mobilată cu bănci din acea perioadă, printre elementele expuse aflându-se o „tablă neagră umblătoare” (formată din două bucăţi care culisează), un Abecedar de aproape 100 de ani, un abac şi tăbliţe pe care scriau elevii de atunci. Turiştii sunt fascinaţi de hanul ce datează de la 1889, adus din satul Sălişte, comuna Mălaia, Vâlcea. Frumoasă este şi biserica din lemn (1785), adusă din comuna Nicolae Bălcescu. O piesă rară este scrânciobul de lemn adus din Stoeneşti. Pe alei se află mai multe troiţe şi cruci, transferate din satele din împrejurimi. Se mai află stupine, fântâni de hotar, cuptoare pentru uscat prune.

Un frumos muzeu etnografic în aer liber se află la Timişoara. Muzeul Satului Bănăţean, fondat în 1967, reuneşte case tradiţionale din zonă, gospodării de români, dar şi de germani, maghiari, slovaci, ucraineni şi sârbi. Este reconstituit centrul civic al unui sat românesc, cu clădirile specifice: Primăria din Sărăzani (sec. XVIII), Casa Naţională din Babşa (1927), vama Timişoara, care fusese plasată pe drumul principal dinspre Lipova (sec. XIX), Şcoala şi Birtul din Bârna (sec. XIX) şi Biserica din Topla (sec. XVIII).

Muzeul Satului Bucovinean este un muzeu în aer liber din municipiul Suceava, care pune în valoare patrimoniul de factură populară din Bucovina. Înfiinţat în anii ‘70, muzeul cuprinde peste 30 de obiective: case tradiţionale din lemn, anexe gospodăreşti, instalaţii tehnice populare, ateliere meşteşugăreşti, construcţii comunitare.

Un muzeu aparte se află la Goleşti, Argeş: Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii, organizat pe fosta moşie a boierilor Goleşti. Acesta a fost înfiinţat în 1939, la decizia regelui Carol al II-lea, şi înfăţişează civilizaţia ţărănească de la mijlocul veacului al XIX-lea, specificul referindu-se la viticultură şi pomicultură, cum arată şi numele. La Goleşti se află 34 de gospodării (18 viticole şi 16 pomicole) şi un han, iar reprezentarea activităţilor de profil trece graniţa regiunii, fiind reconstituite gospodării din Muntenia, Dobrogea, Moldova şi Transilvania.

În Slobozia există Muzeul Naţional al Agriculturii, creat în 1996, fiind şi singurul muzeu de acest fel din România. Patrimoniul său este expus atât în interior, cât şi în aer liber. În curte, se află o veche biserică de lemn cu hramul Sfântului Nicolae. Interesante şi unice sunt în acest muzeu elementele din ferma agricolă-model de la Perieţi, Ialomiţa. Mai pot fi văzute: o moară cu pietre pentru măcinat grâu şi porumb „Korona” din Paloş, judeţul Braşov; o moară ţărănească cu pietre din Buceş, judeţul Hunedoara; o piuă pentru finisat postavul din Dănicei, judeţul Vâlcea; sute de maşini şi utilaje de lucrat pământul.

Muzeele satelor de pe cuprinsul României păstrează şi duc mai departe modul arhaic de trai pe care îl aveau înaintaşii şi pot oferi de multe ori soluţii pentru arhitectura actuală, precum şi pentru anumite componente de design interior.