Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Cultură Paula Ribariu, pictura semnelor

Paula Ribariu, pictura semnelor

Un articol de: Dan Stanca - 03 Dec, 2012

"Noduri şi semne" se intitula un volum de acum mai bine de trei decenii al lui Nichita Stănescu. Acelaşi lucru se poate spune şi despre marea artistă Paula Ribariu, tot septuagenară, dar a cărei operă reprezintă un fel de sfredel în inima timpului. Miza, ca în cazul tuturor celor mari, este atemporalitatea. Paula Ribariu lucrează împotriva timpului care le macină pe toate. Cine a vizitat expoziţiile ei de-a lungul vremii a fost cu siguranţă impresionat de suprarealismul de bună calitate care sfidează aleatoriul şi orice tentativă de a crea haotic. Aşa-zisul haos al artistei este un cosmos în continuă expansiune, pe cele mai imprevizibile serpentine ale creaţiei. Haosmos s-ar putea numi ce face ea, dacă ar fi în acest fel să folosesc titlul unui volum de poezie al Magdei Cârneci, tot din urmă cu mulţi ani. Pavel Şuşară i-a intuit în comentariile şi analizele sale liniile de forţă, care nu se mai regăsesc în pictura noastră contemporană. Acest amestec de "funerar şi ludic", cum spune magistral eminentul critic, este efigia Paulei Ribariu, descriind astfel o sensibilitate a lumii de astăzi în care nimic nu mai este pur, dar în mintea unor oameni remarcabili până şi impuritatea capătă pregnanţă şi autenticitate. Mumiile pictate par dezgropate dintr-un mormânt egiptean de patru mii de ani sau sunt spectre dezincarnate ale societăţii abulice şi alienate care ne înconjoară. Recunoaştem, nu este uşor să stai cu ochii larg deschişi în faţa unei lucrări a artistei, deoarece te solicită la maximum şi determină un vertij magic în urma căruia simţi că-ţi fuge pământul de sub picioare. Dar aceasta şi este calitatea marilor artişti care nu ne îngăduie să fim nepăsători în faţa operelor lor. Cu atât mai puţin în faţa a ceea ce produce Paula Ribariu. Spaimă şi extaz, acestea sunt stările sufleteşti dominante. Spaima ne îngheaţă, dar extazul ne eliberează din corsetul ego-ului, care la urma urmei este cea mai mare spaimă. Artista îşi provoacă vizitatorii şi lasă în inima lor dâra unei întâlniri cu alte lumi. O altă lume sau lumea dinăuntru este dezvăluirea supremă. Uneori, privindu-i lucrările, am avut senzaţia că mă aflu în faţa unei catapetesme uriaşe zugrăvind nivelele increate ale universului la care, evident, nimeni nu a avut acces. Viziunea şi conceptul se completează şi formează scara spre Nevăzut.