Şcoala românească în timpuri pandemice

Unitățile de învățământ din România au fost închise, începând cu 11 martie, ca urmare a măsurilor impuse de autorităţi pentru limitarea răspândirii noului coronavirus. Unii elevi, chiar şi preşcolari, au continuat învăţarea cu profesorii lor pe diverse platforme on-line. A început astfel, mai mult de nevoie decât de voie, digitalizarea învăţământului românesc.

Pandemia de COVID-19 a scos în evidenţă nevoia de transformare a sistemului educaţional. Procesul de învăţare s-a mutat, cel puţin teoretic, în on-line: pe diverse platforme de învăţare, cu ajutorul unor aplicaţii (Skype, Meet, Zoom) sau pur şi simplu prin formarea de grupuri pe WhatsApp sau alte aplicaţii de pe telefon. Pe Zoom, din cauza avalanşei de conectări, un elev se poate trezi, în zilele bune, „dat afară din clasă” o dată sau chiar de două ori în decurs de 100 de minute. În zilele mai aglomerate, acest lucru se poate întâmpla chiar şi la 20 de minute. În afara acestui inconvenient, dacă, să spunem, o clasă de gimnaziu are prevăzute patru/cinci ore pe săptămână de limba română ori matematică, în perioada pandemică, frecvenţa cu care profesorii se întâlnesc cu elevii nu este mai mare de două ori într-o săptămână. „Practic, la acest moment s-au pierdut majoritatea orelor, elevii au uitat şi ce au ştiut, când nu ai un control direct asupra lor, dispare şi interesul elevilor, pentru că îşi găsesc cu uşurinţă alte preocupări. Mulţi au perceput această perioadă dificilă ca pe o vacanţă prelungită, se culcă târziu, se trezesc târziu; s-au adăugat incertitudinea, frica, anxietatea. Pe de altă parte, cel puţin la momentul în care ne aflăm, nu avem structurate conţinuturile pentru acest tip de predare. Încercăm, fiecare în parte, să ne reinventăm”, a explicat, sub protecţia anonimatului, o profesoară de matematică din Iaşi.

În acelaşi timp, multe cadre didactice au întâmpinat dificultăţi atât în ceea ce priveşte conectarea, cât şi conexiunea cu elevii. Unii dascăli sunt total depăşiţi de tehnologie. În ajutorul acestora au sărit specialiştii din cadrul inspectoratelor şcolare şi al caselor corpului didactic, care au înţeles „necesitatea ca dascălii să fie pregătiţi să desfăşoare cursuri on-line”. De exemplu, o mie de profesori din judeţul Brăila, ceea ce reprezintă o treime din total, au participat la un curs gratuit de instruire. O acţiune lăudabilă, care ar trebui multiplicată în fiecare judeţ.

Totodată, ţinând cont de faptul că procesul de învăţare s-a transferat în „on-line”, iar după cum spunea doamna profesoară de matematică, nu există un control direct asupra a ceea ce lucrează copiii, responsabilitatea învăţării s-a mutat în proporţie de 90% din „curtea şcolii” în „curtea părinţilor”. Aceştia din urmă sunt mai activi în pregătirea copiilor şi, de ce nu, conştientizează efortul susţinut al profesorilor, dar şi gradul de uzură pe care îl implică prezenţa la catedră. Înmulţit, bineînţeles, cu 25, o medie a numărului de elevi dintr-o clasă.

Priorităţile elevilor din rural

Pe de altă parte, tot pandemia a readus în actualitate diferenţa dintre urban şi rural. Dacă în urban majoritatea elevilor au acces la internet şi la un „device” inteligent care să permită învăţarea on-line, în rural, prioritatea este alta. „Cum pot eu să le cer copiilor să participe la învăţarea on-line când ei sunt trimişi cu oile, cu vacile pe câmp sau îşi ajută părinţii la diverse alte munci agricole ori activităţi gospodăreşti. Unii nu au ce mânca, alţii, cinci-şase într-o familie, împart un telefon, iar prioritate au fraţii mai mari care au examen. Nu mai vorbesc de conexiunea la internet din mediul rural. Îi sun, îi întreb dacă sunt bine, dacă au vreo problemă sau dacă au nevoie de ceva, le mai dau câteva sfaturi, şi cam asta se întâmplă săptămânal. Noroc că disciplina mea nu este pentru examen”, a afirmat o altă profesoară care predă la o şcoală din judeţul Iaşi.

La nivel național, aproximativ 250.000 de elevi nu au acces la tehnologie, deci nu pot desfășura cursuri on-line, potrivit estimării făcute de ministrul educației, Monica Anisie. Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) completează datele ministerului în cauză, arătând că peste 900.000 de copii înscriși în învățământul preuniversitar din România, adică aproximativ 32% din totalul de 2,824 milioane de copii, „nu au acces individual la un dispozitiv dedicat funcţional - laptop, tabletă, desktop - pentru școala on-line”. Cel puţin aşa a reieşit dintr-un studiu realizat pe un eșantion de 1.319 părinți cu copii între 0 și 19 ani, 1.060 dintre aceștia având cel puțin un copil înscris la școală. Aşadar, ne aflăm la o oarecare distanţă de ceea ce se vorbeşte că ar fi necesar într-o societate normală: „egalitate de şanse” sau „drept la educaţie”.

Totuşi, un prim pas spre normalitate a fost făcut de unele primării care au achiziţionat tabletele atât de utile pentru continuarea procesului de învăţare şi pentru copiii săraci ai României. Emblematic este cazul unei eleve din comuna Şuletea, judeţul Vaslui, care l-a rugat pe primarul din localitate, prin intermediul unei scrisori, să-i achiziţioneze un telefon mobil în rate, pe care să-l achite ea din alocaţie. Ulterior, fetiţa şi ceilalţi copii din comunitate fără posibilităţi materiale au primit din partea unor oameni de bine, persoane fizice şi juridice, tablete şi acces gratuit la internet prin wi-fi în toate satele comunei. Un alt exemplu de determinare şi dedicare în slujba aproapelui este cel al preotului Petru Balabasciuc din comuna Panaci, Suceava, care a cumpărat câteva tablete pentru copiii nevoiaşi, după care i s-au alăturat şi alţi oameni cu suflet mare, iniţiativa fiind popularizată în cadrul unei campanii pe Facebook, iar părintele subliniind că „aceşti copii pot fi doctorii, profesorii sau preoţii de mâine”. „Am ajuns la 44 de tablete împărţite copiilor. Mulţumim celor care au făcut posibil lucrul acesta”, a scris părintele Petru Balabasciuc pe pagina de socializare.

Unele şcoli, cum este cazul celei din Bereşti, Tazlău (judeţul Bacău), au reuşit să achiziţioneze din bugetul propriu un număr de „device”-uri, însă insuficiente pentru toţi copiii care ar avea nevoie, astfel că directorul de acolo a solicitat sprijinul „pentru viitorul copiilor”, îndemnând la „un click spre o altă viaţă”. Bineînţeles că exemplele pot continua, pentru că foarte multe primării au înţeles că nevoia de aceste dispozitive este una imediată şi au achiziţionat şi distribuit sute, mii de tablete: Vizantea - Livezi (Vrancea), Peştera (Constanţa), Miroslava (Iaşi), Răzvad (Dâmboviţa), Timişoara, Arad etc.

Conţinut adaptat mediului digital

Un fapt pozitiv al învăţării on-line, introdusă „de nevoie” pe timpul stării de urgenţă, este transferul „de putere” nu doar înspre părinţi, ci şi către elev, responsabilizarea acestuia din urmă astfel încât să-şi perfecţioneze abilitatea de găsire a răspunsurilor corecte şi de înlăturare a informaţiilor eronate. Totuşi, în perspectiva folosirii alternative, pe viitor, a învăţării clasice şi a celei digitale, este necesară adaptarea conţinutului educaţional, care să fie suport atât pentru profesori, cât şi pentru elevi. „Digitalizarea este necesară, însă accesul la resurse on-line necesită, alături de platforme, şi un conţinut didactic adaptat mediului digital, şi profesori care să creeze şi să disemineze unitar materiale de calitate prin metode moderne”, susţin reprezentanţii Camerei de Comerţ Americane în România (AmCham România). Reprezentanţii AmCham mai subliniază că unul dintre modelele de succes implementate în celelalte state europene este învăţământul hibrid „blended learning”, care are la bază un model educaţional ce îmbină metodele tradiţionale de predare cu instrumentele digitale.

„De acum încolo, învățarea combinată va fi punctul de referință. Profesorii trebuie să reconsidere toate metodologiile, iar acest lucru nu va fi o opțiune: indiferent de cât de grozavi ar fi fost profesorii în mediul off-line, ei trebuie să înțeleagă că acele zile au dispărut și că trebuie să se adapteze la noile standarde. În noul context, anumite metode de predare nu mai au sens. Tehnologia nu va înlocui profesorii, dar profesorii care știu să folosească tehnologia îi vor înlocui, cel mai probabil, pe cei care nu știu s-o utilizeze”, a spus, potrivit SuperTeach, Mirela Tanc, câștigătoare a selecției naționale de bune practici „Creatori de Educație”, iniţiată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, şi profesoară de limba română la Școala Gimnazială „Oltea Doamna” Oradea. De altfel, profesorii care doresc să înveţe lucruri noi în materie de educaţie pot găsi numeroase resurse şi mentori în comunitatea SuperTeach, un proiect „care promovează centrarea pe nevoile elevilor şi formarea cadrelor didactice după principiile mentalităţii deschise”. SuperTeach organizează în această perioadă numeroase conferinţe - webinar, cu specialişti în educaţie, transmise live pe internet.