Martirii străromâni

Creştinismul s-a răspândit în lumea romană de acum două milenii prin propovăduirea apostolică, dar şi prin exemplul martirilor care au mărturisit cu preţul vieţii credinţa lor în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Martirii îi găsim în toate locurile unde sunt creştini şi în toată istoria Bisericii. Ei sunt capitolul glorios al istoriei creştine.

Teritoriul ţării noastre a fost binecuvântat de existenţa sfinţilor şi mai ales a martirilor încă din primele veacuri creştine. O pagină de sinaxar mărturiseşte: „Este nesfârșit șirul mucenicilor din populația daco-romană de pe malurile Dunării care s-au împărtășit devreme de harul sfințeniei creș­tine cu prețul sângelui lor”.

Cei mai cunoscuţi martiri de la începuturile creştinismului în ţara noastră sunt cei descoperiţi în urmă cu 5 decenii la Niculiţel, în judeţul Tulcea, pe care i-am sărbătorit ieri, 4 iunie: Zotikos, Attalos, Kamasis şi Philippos. În calendar îi găsim consemnaţi ca Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel. Ei sunt consideraţi de istoriografia bisericească românească martirii străromâni.

Alături de ei, în calendarul bisericesc regăsim şi alţi mucenici care se încadrează în categoria martirilor străromâni: preotul Epictet și Astion monahul de la Halmyris (azi Dunavăț); Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis (azi Cernavodă); Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian și Valerian de la Tomis. În orașul Durostorum (azi Silistra), la granița dintre provinciile Scythia Minor și Moesia Inferior, consemnăm numele soldaților martiri Pasicrat, Valentin, Marcian, Nicandru, Isihie, Iuliu Veteranul şi Emilian. În localitatea Ozovia, lângă Durostorum, au pătimit martirii Maxim, Cvintilian și Dadas. Lor li se adaugă episcopii Efrem de Tomis şi Irineu de Sirmium; Nichita şi Sava de la Buzău; preotul Montanus şi soţia lui Maxima din Singidunum; preotul Romul, diaconii Silvan şi Donat împreună cu fratele acestuia Venust, care au fost martirizaţi la Cibales, în apropierea oraşului Sirmium; Ermil, Stratonic, Lup, Hermes, Dasie, Claudiu, Castor, Sempronian şi Nisocrat, cărora le adăugăm şi pe cei 26 de mucenici din Goţia-Dacia.

Părintele profesor Mircea Păcurariu aminteşte între martirii daco-romani şi pe tânăra Anastasia, care a suferit moarte mucenicească în Sirmium în ziua de 22 decembrie 304. Tot el face precizarea: „strămoşii noştri daco-romani au dat Bisericii un număr foarte mare de martiri, mulţi dintre ei rămaşi necunoscuţi”.

Aceşti martiri sunt o mărturie a puterii credinţei creştine a înaitaşilor noştri şi un exemplu pentru noi cei de astăzi de urmare a lui Hristos. Pe ei îi cinstim rugân­du-ne Bunului Dumnezeu: „Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule”.