„Năvalnicii Împărăției”

Cartea de care vorbim îl are ca autor pe Preasfin­țitul Benedict Bistrițea­nul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, fiind apărută la Editura Re­naș­terea, Cluj-Napoca, 2022.

În paginile acestei cărți, autorul arată și motivul pentru care îl pre­ocupă personalitățile marcante din istoria Vechiului Testament: „Mereu am fost fascinat de oamenii lui Dumnezeu din mijlocul Poporului ales, care cu o forță extraordinară L-au căutat, L-au cercetat, în mijlocire, în descoperire, dar și în deznădejde, în păcat, în lepădare și mai ales în pocăință și în dragoste”.

Personalitatea Patriarhului Avraam: pomenit de 318 ori în Sfânta Scriptură, este numit alesul lui Dumnezeu și părintele po­porului ales, „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob”.

„Sânul lui Avraam” (Luca 16, 23) este în siguranță și căldură, protecție și dragoste. În sinteză, Avraam este „prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2, 23).

Un moment istoric din viața marelui patriarh este întâlnirea surprinzătoare cu cei Trei Oameni la stejarul Mamvri (arătarea Sfintei Treimi) (Facere 18).

La salvarea cetății Sodoma avem de-a face cu un Dumnezeu deschis la dialog cu oamenii, mijlocitor, arătându-și disponibilitatea de-a salva cetatea și locuitorii ei.

Ceea ce îl caracterizează pe alesul lui Dumnezeu, Avraam, sunt ascultarea, curajul de-a dialoga cu Dumnezeu și încrederea în Dumnezeul poporului Său.

Al doilea personaj din cartea Preasfinției Sale este Isaac și urmează Iacov, cel de-al treilea patriarh, care ocupă un loc aparte între persona­li­tățile biblice, din care provin cele douăsprezece triburi ale poporului Israel.

Un alt nume binecuvântat și important în șirul conducătorilor poporului Israel este prorocul Moise, văzătorul de Dumnezeu. Viața sa începe în Egipt, în exil, salvat de la moarte prin mâna fiicei lui Faraon. Avea Dumnezeu un plan cu pruncul salvat din apă, de-a fi un „ales” în istoria mântuirii poporului evreu.

Lui I se arată Dumnezeu în rugul ce ardea și nu se mistuia (Ieșire 3), se pune garanție și se face răscumpărare pentru poporul pe care îl conduce spre Țara Făgăduinței.

Pe Moise, marele conducător al concetățenilor săi de a-i scoate din robia Egiptului, l-a ales Dumnezeu să fie mesagerul și omul de încredere, să transmită voia Sa și să pună rânduială în viața lor morală prin Decalogul primit și transmis.

Urmașul prorocului Moise este Iosua Navi, „iscoditorul lui Dumnezeu”, un adevărat comandant militar dacă ne gândim cum a cucerit Canaanul și va conduce poporul în „țara unde curge lapte și miere”.

Cucerirea Ierihonului este recunoscută după toate normele militare și strategice, cu istețimea și inteli­gen­­ța de care Dumnezeu S-a folosit pentru „poporul Său”.

David, un alt personaj, descris cu priceperea și sensibilitatea autorului, este numit „cântărețul lui Dumnezeu”, făcând din viață o poezie și prin frumusețea cuvintelor. Psalmul este însuși o poezie și un cântec al cărui ecou se aude până la noi, Psaltirea.

Solomon (înseamnă cel pașnic) este personajul ce îmbină cu multă măiestrie atât tinerețea în „Cântarea Cântărilor”, cât și maturitatea în „Pildele lui Solomon”, dar mai ales „Eclesiastul” la bătrânețe, cu o oarecare nostalgie a timpului trecut.

Solomon este ctitor al mărețului templu din Ierusalim și constată prin cuvintele Eclesiastului că „toate sunt deșertăciuni și vânare de vânt”. Preasfinția Sa Benedict Bistrițea­nul s-a ostenit cu folos pentru noi, lecturând această carte, și a reținut cifre care impresionează. Solomon a scris peste trei mii de proverbe și cântări și ne-a lăsat o lecție, o rugăciune pentru a primi „darul înțelep­ciunii”.

Mulțumim Preasfințitului și pentru această lucrare cu personajele cele mai importante din Vechiul Testament, prin curajul și căutarea lui Dumnezeu, numindu-i „Năvalnicii Împărăției”.